Cu labele picioarelor incomplete si un ghenunchi lipsã, Viorel Damian, din Colonia Petrosani, are o singurã mare grijã: plata chiriei la fondul locativ al Primãriei Petrosani pentru a nu rãmâne pe drumuri. Trãieste de doi ani fãrã curent electric. A fost debransat când s-a aflat, timp îndelungat, în spital. Este la limita disperãrii pentru cã pensia de 463 lei, oricum ar chivernisi-o, nu-i ajunge. I s-au refuzat demersurile pentru a obtine o pensie de handicap.
Trãieste singur într-o cocioabã, cãreia Primãria Petrosani îi zice casã si care, în calitate de proprietar, încaseazã chirie. 50 de ron din pensia de 463 de lei a lui Viorel Damian, o umbrã de bãrbat care a rãmas mutilat pe viatã din cauza unui accident de muncã.
Pe strada Jiului, la numãrul 11, din Colonia Petrosani, camera si holul, transformat în bucãtãrie, sunt realtiv ordonate, dar degradarea imobilului este avansatã pentru cã proprietarul, respectiv primãria, nu face nimic din obligatiile ce decurg din aceastã calitate.
Viorel Damian are 68 de ani si are labele picioarelor incomplete si un genunchi distrus în urma unui accident din anul 1991, când depozitul de mobilã, de la fosta Întreprindere de Comert Mãrfuri Industriale unde lucra, presta servicii pentru magazinul Jiul. Atunci, platforma purtatã de o macara a cãzut. Viorel Damian a scãpat cu viatã, dar platform i-a prins picioarele. A fost pensionat de boalã…
Au urmat ani grei, de spitalizãri, de operatii si cum un necaz nu vine singur,i-a murit si sotia rãmânând singur. Nu prea poate sã-si poarte de grijã, dar se strãduieste. Ultima curãtenie generalã, de debarasare a lucrurilor nefolositoare, a gunoiului, de curãtare a casei si a micului teren din fata ei, au fãcut-o câtiva tineri inimosi si doi consilieri locali, apoi Crucea Rosie, ”Grupul de prieteni” i-au donat alimente, îmbrãcãminte si lejerie, si din când în când si vecinii îi mai dau o mânã de ajutor. De doi ani, Viorel Damian a fost debransat de la reteaua de alimentare cu electricitate pentru neplata la timp, internat fiind în spital pentru alte operatii si tratament, si nu pentru consum. Penalitãtile si rebransarea nu si le permite. La un venit ca al sãu, dacã rãmâi în urmã si cu o singurã platã la utilitãti, esti un om terminat. Ca urmare, Viorel D. cautã solutii. Încearcã sã obtinã o pensie de handicap si nu reuseste.
”Mi s-a spus cã în aceste vremuri este foarte greu, cã am nevoie de internãri, de examinare de cãtre o comisie. Desi am spus cã picioarele sunt distruse si orice comisie poate vedea asta, domnul doctor ortoped mi-a zis cã el nu mã mai poate interna în acest scop pentru cã nu are ce sã-mi mai facã. De muncit, nu pot pentru cã mâinile îmi sunt ocupate cu cârjele pentru cã nu pot sta în picioare, iar la munca de birou ce sã fac, cine mã ia, mai ales cã am si 68 pe 69 de ani? Cât as fi de calculat la bani, chiar nu-mi ajung” – spune deznãdãjduit Viorel Damian.
Marea lui grijã este sã-si plãteascã lunar chiria pentru a nu rãmâne pe drumuri. ”Plãtesc 500 mii de lei vechi. Pentru cine are bani, nu este mult. Am încercat sã spun la fondul locativ dacã s-ar putea sã plãtesc mai putin si doamna mi-a spus cã si asa plãtesc prea putin” – a precizat Viorel D. Oare cât ar vrea sã încaseze Primãria pe o cocioabã insalubrã, gata sã se prãbuseascã? De câte ori si-a reparat administratia localã imobilele de pe urma cãrora încaseazã bani? Legislatia în domeniu specificã faptul cã zona, calitatea constructiei, accesul la utilitãti etc. sunt luate în calcul la stabilirea chiriei. Când ai wc-ul în fundul curtii, ca în cazul de fatã, parcã e mult 50 ron si pentru cei cu venit rezonabil!
Pentru Viorel Damian, urmeazã bransarea la reteaua de electricitate pentru cã în ajutorul bãrbatului, care n-a prea avut noroc în viatã, au sãrit alti oameni, unii chiar necunoscuti. Cât îi priveste pe ceilalti, are Marquez o vorbã mare: ”…un om n-are dreptul sã-l priveascã pe un altul de sus decât atunci când trebuie sã se aplece pentru a-l ajuta sã se ridice”.
Ileana Firtulescu
