Stopată fraudulos cu un sezon înainte de Sibiul lui Nicușor Ceaușescu, în intenția de a promova, Jiul începe o nouă luptă pentru a reveni în Divizia „A”.
Ediția 1988-1989
Trei antrenori pentru
o promovare
Antrenorul Constantin Oţet o va lua de la capăt în toamna anului 1988, cu câteva întăriri: Negrilă, Mihăilă, L. Petre, Oct. Filip, Udrică, I. Cojocaru, dar fără Lasconi, plecat la Steaua (la schimb cu I. Cojocaru, dar va reveni din retur), apoi din retur, cu Bâcu de la Universitatea Craiova.
O rază de speranţă, prin absenţa echipei lui Nicu Ceauşescu, promovată în Divizia „A”, Inter Sibiu. Jiul începe în forţă, cu primele şase etape fără înfrângere!
Istoria terorii la Tg. Jiu se repetă în etapa a 9-a (16 oct. 1988), de astădată cu arbitrul bistriţean Gabriel Roşca în rol de protector al Pandurilor. De pildă: D. Timofte şi Henzel sunt loviţi în acelaşi timp, apoi Henzel este eliminat nejustificat, iar gazdele vor câştiga printr-un gol marcat de Găman mult după minutul 90! Jiul va termina turul pe locul 2, la un punct în spatele Chimiei Rm. Vâlcea.
Returul începe în forţă, cu un Marian Bâcu bine integrat în atac (va înscrie trei goluri în meciul din etapa a doua a returului, 5-0 cu Gaz Metan Mediaş), nepierzând decât trei jocuri în tot returul.
În ultima etapă, pe 26 iunie 1989, la un 2-2 acasă cu Minerul Motru (Jiul era oricum promovată) au asistat 15.000 spectatori! Aşadar, după două ediţii în „B”, Jiul Petroşani revine în primul eşalon, într-o manieră categorică.
Echipa s-a dovedit puternică pe teren propriu, unde nu a pierdut decât un punct, în ultima etapă, forţa echipei demonstrându-se în deplasare, unde a reuşit patru victorii şi şase jocuri egale. Cu 64 goluri marcate, a avut o medie de 1,88 goluri pe partidă, nu mai puţin de 21 nume aflându-se pe lista marcatorilor.
Cel mai omogen compartiment a fost mijlocul, cu acelaşi jucător de travaliu Marcel „Rico” Cristea, cu Udrică uneori sclipitor, cu Daniel Timofte plurivalent. Apoi apărarea, cu Negrilă, cel mai constant şi bătăios din echipă, cu Sedecaru, care a avut cel mai bun sezon al Jiului, iar în atac, Bâcu şi Lasconi, un real pericol pentru porţile adverse în retur, sau I. Cojocaru în tur. De remarcat şi Henzel, un jucător tehnic, de la care s-ar fi așteptat mai mult.
Per ansamblu, un campionat cu trei antrenori, care fiecare a ştiut (împreună cu secunzii Puiu Benea, Marian Mihai şi Mitică Marcu) să exploateze ce este mai bun în fiecare jucător.
