Huila, salvarea pe termen scurt a sistemului energetic românesc în fața energiei regenerabile
România se află într-un moment crucial al tranziției energetice. Creșterea rapidă a investițiilor în producția de energie electrică din surse regenerabile – eoliană și fotovoltaică – pune presiune pe capacitatea sistemului energetic de a menține echilibrul între consum și producție.
Sursele regenerabile și provocarea flexibilității
Producția din centrale eoliene și solare este caracterizată de intermitență. Fluctuațiile vântului și ale radiației solare nu se suprapun întotdeauna cu vârfurile de consum, ceea ce face dificilă gestionarea sistemului energetic. Centralele pe bază de cărbune, tradițional capabile să răspundă cererii, pot reacționa doar într-un interval limitat, ceea ce accentuează necesitatea unor soluții rapide și flexibile.
Potrivit experților, volatilitatea producției și a cererii poate genera dezechilibre majore: frecvența valorilor de dezechilibru poate ajunge între 50 și 200 MWh, iar în cazuri extreme între 200 și 800 MW. În unele zile, prețurile energiei electrice pot scădea chiar și la valori negative, ajungând până la -9.000 lei/MWh.
Rolul stocării în tranziția energetică
Pentru a utiliza la maximum potențialul surselor regenerabile, România trebuie să dezvolte capacități de stocare a energiei. Transelectrica estimează că, între 2025 și 2030, va fi necesară instalarea a 2.000 – 4.000 MW în sisteme de stocare, cu energii de 20.000 – 40.000 MWh, pentru funcționare pe 8 – 12 ore.
Capacitățile de stocare nu doar că permit gestionarea excedentului de energie, dar contribuie și la evitarea blocajelor de sistem sau a situațiilor critice, cum ar fi întreruperile de curent de mari proporții („blackout”).
Echilibrarea: centrale hidroelectrice și pe gaze, dar și rezerva de lignit
Centralele hidroelectrice și cele pe gaze naturale rămân principalele surse capabile să răspundă rapid cerințelor de echilibrare. În plus, strategia României prevede menținerea grupurilor pe lignit în rezervă până în 2032 pentru a asigura stabilitatea sistemului energetic până la implementarea completă a proiectelor pe bază de gaz, regenerabile, pompaj și stocare.
Perspectivele Strategiei Energetice 2025-2035 cu orizont 2050
Strategia Energetică a României pentru perioada 2025-2035, cu perspectiva anului 2050, subliniază importanța modernizării sectorului energetic. Aceasta include dezvoltarea capacităților de stocare, creșterea interconectărilor regionale și integrarea masivă a surselor regenerabile, fără a compromite siguranța și stabilitatea rețelei.
Pe măsură ce tranziția energetică avansează, echilibrarea și stocarea energiei vor fi esențiale pentru o rețea eficientă și sigură, pregătită să facă față atât vârfurilor de consum, cât și excesele de producție.
Monika BACIU
