Să muncești în lume, printre străini a fost greu. 8 ani în Elveția au învățat agricultură, i-a făcut competitivi și acum s-au întors în Valea Jiului. Vorbim despre Beniamin și Andreea Cîmpian, care s-au întors acasă, la familia din Petrila, acolo unde Ioan Cîmpian, fost miner începuse deja să cultive zmeură. O decizie grea, dar care dă roade. Ioan Cîmpian a început să cultive fructe de pădure, așa cum au fost invitați minerii, în vremea primelor disponibilizări. Are teren mult, a pus arbuștii și a început o mică afacere. Acum, după 8 ani, totul pare că a prins contur, mai ales că i s-a întors acasă fiul.
„Lucrând pe dincolo la căpșuni, zmeură, am văzut cum se lucrează la ele. Noi aveam aici teren, cultivam doar fân, dar acum, că s-a cam terminat cu creșterea animalelor și nu prea mai ține lumea , nici nu mai renta, Fânul îl dai acum pe degeaba. Și atunci am zis să încercăm prima dată cu câteva rânduri de zmeură și acum, de la câteva rânduri am mai bine de jumate de hectar. Dar eu am teren mai mult și mă bucur acum, că am un băiat care s-a întors, după 8 ani în Elveția, tot în agricultură. Nu era el încântat pe dincolo”, declară Ioan Cîmpian, miner pensionar.
Așa că Beniamin și soția lui Andreea au venit în Valea Jiului, acasă și speră că au luat cea mai bună decizie. Au încropit un solar, știu cum se cultivă plantele și aici au selectat răsaduri despre acre știau că se prind. Roșiile lor stau să dea în pârg acum și afacerea pornește ușor.
„După 8 ani în Elveția, ne-am decis să ne întoarcem acasă, ca oricare român care merge pe dincolo și se gândește apoi să vină acasă și să facă o afacere. Ideea a venit de la faptul că am lucrat acolo, în agricultură și stai și te gândești de ce în țară la mine nu poate merge așa ceva? Așa că am ajuns acasă, cu ceva bani, pot spune că ideea am pus-o în practică și, de anul acesta avem roșii românești, de Petrila, un vis care va deveni realitate”, afirmă Beniamin Cîmpian.
„E puțin diferit, vă dați seama și traiul și mediul. Noi ne descurcăm și sperăm să fie bine. Nici nu e mai mult de lucru aici, ca acolo, dar ca să faci treabă, trebuie să muncești”, spune Andreea Cîmpian.
Beniamin spune că roșiile de Petrila sunt o marcă proprie și satisfacția este cu atât mai mare cu cât de la răsad la piață, și munca și profitul le revine doar lor.
„Banii pe care i-am făcut se întorc în buzunarul nostru și nu al șefului, pe care l-am avut. Cea mai mare satisfacție e că rodul muncii se întoarce. Anul acesta am pus vreo 4 soiuri. Am pus de probă, să vedem care se adaptează mai repede aici, în zona noastră. Ce vă pot spune este că jumătate sunt cumpărate de la un producător local de aici, din Taia. Soiul este obișnuit, fiind aclimatizat. Noi avem, în Valea Jiului, un deficit de azot în sol. Jumătate le-am luat ca răsaduri de la oamenii care le aduc la piață, din Oltenia. Dar acestea nu s-au cam aclimatizat aici”, afirmă Beniamin Cîmpian.
Acum testează și învață ce e mai bine, dar și ce vor oamenii de aici.
„Am rămas plăcut surprins că oamenii caută calitatea și nu caută cantitatea. Am pus un simplu anunț pe marketplace, având doar 10 kg la vânzare, am zis să văd cum să promovez afacerea. În ziua respectivă, am primi comenzi pentru 50-60 de kg. Am rămas plăcut surprins că oamenii vro calitate și chiar încearcă să susțină un producător local”, mai spune Beniamin Cîmpian.
Așa că în Petrila, într-o zonă pitorească, înconjurată de munți, nu ca cei din Elveția, dar la fel de frumoși, cei doi tineri se gândesc să pornească o nouă aventură acasă. Îi găsiți și la piață, cu zmeură, sau în curând, cu roșii produse aici, la Petrila.
Diana Mitrache