C alvarul drogurilor, raziile care scot în evidență sute și chiar mii de consumatori și dealeri, îi fac pe toți părinți să se întrebe dacă și copiii lor se droghează. Și cum procedăm dacă observăm că nu e o excepție de la ceea ce a devenit o regulă? Cea mai proastă
abordare este: de ce? Ce ți-a lipsit? Psihologii ne dau acum sfaturi.

O rețea de 15 dealeri a fost săltată de mascați săptămâna acesata în Hunedoara, în cadrul unei razii ce a avut loc la nivel național. Sute de mandate de aducere au emis procurorii și atunci cum să nu se întrebe părinții dacă și copiii lor nu sunt
consumator? Psihologii spun, însă, că e greșit să îi atacăm cu întrebări la care nici ei nu au răspuns. Și atunci? De unde nevoia de a consuma? „Lipsa de conexiune îi face pe copii să caute altceva. Nu sunt nici mai proști, mai deștepți decât alte generații. Dar copiii nu au conexiune. Ce observ este că ei nu au legătură, în primul rând cu ei. Ca să poți să ai o legătură bună cu colegii, părinții, trebuie cu tine. Știți cât de mulți tineri sunt deconectați, cu adevărat, de la părinți?”, spune Silvana Capriș,
psiholog.
Și aici intervine vina comună. Părinții au treabă, la masă stau pe telefon, alături de copii, iar de aici este o linie subțire până la nevoia de a fi important. Și unii ajung să apeleze la drog. „Oamenii mănâncă împreună, dar
nu mănâncă împreună. Uitați-vă în restaurante, câte cupluri mănâncă, fără să se uite în telefon. Când, atunci când așteaptă mâncarea, stau de vorbă. Acum tropăi să vină mâncarea, că nu ai ce vorbi cu cel de lângă tine. Oamenii sunt în afara familiei. Nu există conexiune și, dacă tinerii nu reușesc, ori chiar adulții, se duc spre droguri. Că aici se regăsesc, fac o conexiune. Crezi că vâltoarea este reală și nu te poți opri să vezi”, adaugă psihologul Silvana Capriș.
Iar părinții îi abordează greșit. „Copilul nu are nevoie decât să fie
acceptat, iubit așa cum e și iertat pentru ceea ce face. Cele mai mari greșeli sunt că dau și mai mult în copil. Este devastator
pentru un părinte să afle că azi copilul lui se drogheză și, când te duci și îi spui de ce faci asta?
N-ai nicio șansă să ai un răspuns corect. Trebuie să întrebi unde este suferința. Doar că, părintele este deja turat de propria-i suferință, că în mintea lui este că i-a dat totul, a făcut totul pentru copil”, mai spune Silvana, cea care are tot mai mulți adolescenți pe fotoliu, la consiliere.
Psihologii spun că o parte dintre consumatori ajunge la psiholog. Sunt cei care vor și solicită să
fie consiliat de un om de specialitate. Dar sunt puțini. Iar cei care nici nu au crescut alături de părinții lor, plecați la muncă în străinătate, lucrurile sunt și mai grave. „Ei s-au trezit cu bani și au atras hienele din jur, care au mirosit vulnerabilitatea copilului și dorința lui de a însemna ceva pentru
cineva, un grup. Asta
este ceea ce îl face pe un tânăr să ia droguri: faptul că își dorește să însemne ceva pentru grupul pe care îl admiră și e popular”, afirmă psihologul.
Și tot psihologii spun că azi copiii sunt expuși unor pericole de zeci de ori mari, chiar dacă au totul.
„Adolescenții de astăzi au o adolescență de 10 ori mai grea decât cea a părinților lor. De cel
puțin 10 ori. Dar părinții nu înțeleg cum, că ei umblau cu hanele unui frate mai mare. Pentru că nu partea materială contează. Așa că eu am decis să fac antrenamente de creier, pentru că asta funcționează”, a conchis Silvana Capriș.
Diana Mitrache