„Puteau înfiinta centre de vânzare direct cãtre populatie, iar mâna de lucru sã fi fost acesti oameni, ”hotii”, care nu au surse de venit si sunt disperati. Nimic nu trebuie lãsat la întâmplare, totul trebuie analizat si valorificat” – senior manager Florea Maricel Duinea, din Lupeni.
Se spune, se stie cã statul Român este cel mai prost manager din 1990 si pânã în prezent.
Dovadã stau marile companii si grupuri de întreprinderi care, chiar în conditiile de monopol, au murit încet si sigur. Acolo unde revirimentul a fost lansat, praful s-a ales! Nici mãcar o entitate economicã de succes nu existã sub conducerea statului. Si cum cãrbunele a fost sub mâna statului…
Tevatura de ani si ani de zile cu furtul cãrbunelui din unitãtile miniere din Valea Jiului – începând cu rabele care ieseau fãrã probleme pe portile minelor, pânã la ”termitele” din trenurile cu cãrbuni si paznici care îsi împart câstigurile cu ”cãrbunarii” având salarii de mizerie – a fost o goanã continuã, fãrã rezultat, dupã asa-zisii hoti.
Un om de afaceri de succes din Lupeni, aflat de 7 ani în Germania, a transformat o astfel de ”hotie”, dar în alt domeniu, într-o întreprindere profitabilã.
”Am observat cã în Germania, de la pubele dispãrea îmbrãcãmintea, electrocasnicele scoase din uz, mobilierul de care oamenii nu mai aveau nevoie si tot ce nu-i mai este de folos omului prin gospodãrii. Am început cu o micã firmã în care lucram trei oameni. Mergeam si ridicam, debarasam casa celor care ne solicitau si le duceam la firmele de profil. Încet-încet am ajuns sã avem 35 de angajati si 10 masini, cu contracte multiple de livrare. Acest fenomen pe care l-am observat în Vale, cu furturile dã cãrbune ar fi trebuit transformat într-o sursã de venit pentru minele de aici. Puteau înfiinta centre de vânzare direct cãtre populatie, iar mâna de lucru sã fi fost acesti oameni, ”hotii”, care nu au surse de venit si sunt disperati. Nimic nu trebuie lãsat la întâmplare, totul trebuie analizat si valorificat” – a declarat Florea Maricel Duinea, senior manager.
În aceastã iarnã, prin cartierele localitãtilor din Valea Jiului s-a vândut doar cãrbune de calitate, ”huilã adevãratã” , usoarã, luciosã, care dupã ardere lasã doar un pumn de cenusã. Si nu a fost putinã…
Ideea vânzãrii directe cãtre populatie a mai existat cândva, prin anii 2000-2004, când camioanele Gorjului pline cu cãrbuni nu apãreau în nici o evidentã. Dar cine sã se preocupe de asemenea ”segmente” economice, care ar rezolva mai multe probleme, chiar sociale, dar din care nu se pot stoarce bani grei?
Ileana Firtulescu
