Remember. 31 de ani (1989) de la Revoluție. C-a fost, că n-a fost… Dar a existat unda de șoc la Petroșani în REVOLUȚIA DIN DECEMBRIE ’89

Puțin după ora 12.00, pe 22 decembrie 1989.

„Cel mai iubit fiu al poporului” își ia zborul de pe clădirea C.C. al P.C.R., iar ulterior, sediul Primăriei Petroșani este luat cu asalt de  „primii veniți, primii serviți”.

Între U.T.C. și Casa de Cultură

 Momentul m-a prins în biroul secretarului Comitetului Municipal U.T.C., Nicușor Rebegea discutând detalii despre „Revelionul Tineretului” ce urma să aibe loc la Casa de Cultură. Când a venit „momentul elicopter”, am întrerupt discuția și am pornit spre Casa de Cultură a Sindicatelor. Ajuns acolo cu amicul Ovidiu S., am văzut o scenă stupefiantă, când în biroul său, directorul ultra comunist Ion Dulămiță intrase în panică, în fața tabloului lui Nicolae Ceaușescu, implorând (!?) să nu ne părăsească!?

Seara, în echipele de gărzi revoluționare, cine credeți – cu arma în mână – că apăra capitalismul? Domnul – tovarăș Dulămiță!

Așa a început bulgărele transformării comuniștilor în „capitaliști”…

„Opere” arse, librăria salvată

 Plecând de la Casa de Cultură a Sindicatelor spre casă, în dreptul Librăriei „Ion Creangă” din zona centrală a Petroșani-ului, am văzut un grup de oameni agitați care vroiau să devasteze librăria, pentru a da foc „operelor” scrise de Nicolae Ceaușescu.

Erau mulți tineri, ne știam de la discotecă (unde eram prezentator), le-am explicat să intre și să ia eventual operele fără să devasteze totul. Așa au făcut, le-au scos și le-au dat foc în strada!

N-am făcut nici o Revoluție. M-am bucurat de momentele mele, văzând fuga lui Ceaușescu, chiar din sediul U.T.C., am văzut disperarea unui director comunist, am salvat o librărie. Apoi, la tv., și câte o raită prin fața Primăriei Petroșani să văd revoluționarii (sîc!)

Cam atât.

Consiliul Municipal Petroșani

al Frontului Salvării Naționale

decembrie 1989

Septimiu Krausz – primvicepreședinte

Tiberiu Vladislav – vicepreședinte

Benoni Costinaș – probleme economice

Mircea Bujorescu – probleme de presă

Remus Burlan – administrație de stat

Pavel Coita – probleme speciale

Mircea Munteanu – problemele cultelor

Gheorghe Tincă – probleme aprovizionare

Ion Silvester – probleme sociale

Membri:

Vasile Ciser, Raj Tunaru, Lucia Popa, Carmen Orosz, Călin Gyulay, lt.col.Petre Cârciumaru, Lucian Iftimie, Andrei Banto, Gheorghe Matei, Nicolae Darie.

 ÎNTRE „EUROPA LIBERĂ” ȘI „ZORI NOI”

 Postul de radio „Europa Liberă” ne-a ținut la curent în zilele premergătoare Revoluției cu ce se întâmpla la Timișoara. Șocant, incredibil. Primisem de la un prieten de la Timișoara chiar manifestul cu cele 11 puncte cerute, un document prețios (mi s-au oferit pe el 200 de dolari ulterior), dar și periculos în același timp, nici nu mai știu pe unde l-am ascuns în acele zile!

La momentul 22 decembrie 1989, atmosfera a fost relativ calmă la Petroșani. „Revoluționarii” – nu s-a tras un foc de armă! – l-au scos în șuturi pe primul secretar Ioan Resiga, fiind adăpostit în secret, la actualul Hotel „ONIX”.

Un alt punct- cheie a fost sediul Miliției, unde, inspirat, comandantul Nicolae Mitea a fraternizat imediat cu revoluționarii.

Scenele cele mai hilare s-au produs la sediul „Organului de presă al Comitetului Municipal al P.C.R.Petroșani”, cotidianul „Steagul Roșu”.

Aici lucrau, în majoritate „faraonii” care proslăveau de ani de zile, unii din obligație, alții din convingere, „binefacerile” orânduirii socialiste. Trebuie precizat că acei condeieri ai vremii aveau acces la toate produsele alimentare, atât de greu accesibile omului de rând, prin bufetele de la partid sau prin dosul magazinelor „Alimentara”: untul, uleiul, cafeaua, carnea, lucruri banale în ziua de azi, erau la discreția acestor „elefanți” ai comunismului.

Apăruseră zvonurile și zvonacii. Că apa e otrăvită, că teroriștii (sîc!) vin dinspre Hațeg, că vor fi lupte în Defileul Jiului, vrăjeli și șopârle. Dar marea majoritate era fericită, pe bună dreptate. Se întâmpla ceva-ceva…

Schimbare de macaz

 Să rămânem la presă.

Colectivul de redacție al ziarului „Steagul Roșu” își avea în componență atunci pe Simion Pop (redactor șef), Teodor Rusu (readactor șef adjunct), Sabin Borcan, Gheorghe Chirvasă, Ioan Dubek, Ion Mustață. Toți niște vașnici apărători ai comunismului, abonați la privilegiile și avantajele mai-marilor zilei.

În noaptea de 21 spre 22 decembrie – nu se bănuia că Ceaușescu va fugi – se tipărise ziarul „Steagul Roșu” nr.11.590, o adevărată ediție specială dedicată lui Ceaușescu.

Cu titlurile obișnuite ale presei comuniste: „Atașament profund…”, „Strâns uniți în jurul partidului”, etc. etc.(vezi facsimile), gândurile sincere (…) ale condeierilor sistemului.

23 decembrie 1989, aceeași ziariști schimbă tonul: „Victorie!”, „Să ne facem cu toții datoria”, „Apel”, „Chemare”, cu texte în același limbaj de lemn, aprofundat de-a lungul anilor prin școlile de partid.

Și astfel presa locală devine peste noapte „capitalistă”.

Ș-apoi viața a mers înainte. Chiar începând de la această farsă de presă numită „Zori Noi”, de fapt titlul ziarului… comunist apărut în 1945, el acum continuând cu numărul 11.591. Comunismul trebuia să continue…

CE SCRIA „ZORI NOI” ÎN… 22 DECEMBRIE 1948

  • 69 ANI de la nașterea lui I.V.Stalin Învățătorul, Prietenul Omeniri.
  • Știri și fapte din Țara Socialismului – Calea ferată va străbate stepa flămândă.
  • Minerii din Aninoasa și-au recucerit locul de frunte.
  • Uzinele din Moscova au împlinit înainte de termen planul de producție.
  • Salariații Primăriei din Deva, au hotărât să lucreze în zilele de 24 și 31 Decembrie.