Costel Avram: “În politicã nu stiu, încã, dacã o voi lua spre stânga sau spre dreapta. Dar la ApaServ vã asigur cã voi tine doar calea cea dreaptã!”
Directorul Apa Serv Valea Jiului, Costel Avram face bilantul celor 100 de zile de când a preluat conducerea societãtii de apã. Despre presiuni politice si lupta cu hotii de apã într-un interviu incendiar acordat cotidianului Cronica Vãii Jiului.
– Ce stiati despre apã în momentul în care ati fost numit, în urmã cu 100 de zile, director la societatea de profil din Valea Jiului?
– Ca vicepresedinte al Consiliului Judetean, activitatea de la Apa Serv nu-mi era de loc strãinã. La nivel macroeconomic stiam cam despre ce este vorba dar când am fost numit în fruntea societãtii am vãzut cã existã o seamã de lucruri negative care nu se vedeau foarte clar de la Deva. Ele m-au pus pe gânduri iar eu, care mã consider un om de actiune, mi-am propus sã le înlãtur cât mai repede.
– Cum v-au primit cei pe care, vreme de patru ani doar i-ati coordonat si nu i-ati condus în mod direct?
– Bunã întrebare. Cu bucurie – unii, cu politete – altii. Dar, în acelasi timp , am simtit cã sunt privit si cu o oarecare neîncredere. Cei din urmã vedeau în mine doar pe omul politic care e numit sã conducã o complexã activitate economicã desi are experientã doar în domeniul administratiei publice. Am constatat cã cei din conducerea societãtii s-au dovedit, asa cum i-am stiut, a fi niste buni specialisti dar am constatat cã rezultatele economice ale societãtii nu erau, ca sã zic asa, la nivelul competentei lor. Eu nu sunt, încã, un specialist în ape dar cred cã, în doar 100 de zile, le-am dovedit cã pot fi un bun manager…
– Pe ce vã bazati?
– În primul rând vã pot confirma faptul cã productia facturatã a crescut cu peste 100.000 mc. Asta înseamnã cã am adus în caseriile societãtii încasãri potentiale de la încã un cartier cu 10.000 de apartamente. Sau, dacã vreti de la încã 250 de blocuri cu 40 de apartamente…
– Cum de n-au reusit conducerile anterioare acest rezultat spectaculos? Ce le-a lipsit?
– Puterea de a rezista la presiunile politice. Pânã acum, când era vorba de neîmplinirile de la Apa Serv ei vorbeau, în principal, de pierderile de pe retea. Eu le-am dovedit cã aceste pierderi au si o cauzã concretã: furtul de apã! Am dat dispozitie, imediat, sã se verifice contoarele la cei care trebuiau, în principiu, sã fie niste mari consumatori de apã.
– Cum ati ajuns pe aceastã pistã?
-Simplu. Am cerut o situatie din care sã reiasã cât plãteau cei care aveau hoteluri,
pensiuni, restaurante, pizerii, spãlãtorii de masini si covoare. Era vorba, în special, de
societãti cu patroni foarte prosperi si care, spre surpriza mea, plãteau un consum
simbolic de apã. Ceea ce m-a pus pe gânduri era faptul cã aceste sustrageri de apã nu se puteau face fãrã complicitatea unor angajati ai societãtii
noastre. Pe unii i-am depistat deja si i-am sanctionat iar pe altii pe care îi voi gãsi, în
continuare, cu musca pe cãciulã, la proxima reorganizare a societãtii vor fi, în mod cert, pe lista mea de „prioritãti”…
Cum poti opri, ca sef peste apele Vãii, sacrificarea inutilã a viteilor
– Nu v-a fost teamã cã toti acesti consumatori ilegali de apã se vor coaliza împotriva dv si vã vor impune, în cele din urmã, vointa lor?
– Când pornesti la luptã, indiferent care ar fi ea, îti evaluezi foarte exact sansele de reusitã. Dacã nu pornesti de la ideea cã orice bãtãlie o dai pentru a o câstiga, mai bine te lasi pãgubas. Eu mã bazam pe o întelegere anterioarã numirii mele la Apa Serv…
– Care poate fi acea întelegere care sã vã impunã în fata acestor puternici baroni locali?
– Una singurã. Presedintele Consiliului Judetean, Mircea Ioan Molot, mi-a promis cã nu mã va suna niciodatã ca sã intervinã pentru cineva care consumã ilegal apã sau ca
sã-mi impunã sã angajez pe cineva sau sã nu dau afarã pe cineva despre care am avut dovezi cã a favorizat infractorii.
– În România de azi poate functiona o astfel de întelegere? Nu-mi vine sã cred…
– Credeti, nu credeti, asta e realitatea. Vã reamintesc cã, în cei patru ani cât am fost vicepresedinte al Consiliului judetean, n-am avut cu presedintele Mircea Ioan Molot o relatie bunã.
-Hai cã nu-mi vine sã cred…
-Vã repet încã o datã. N-am avut o relatie bunã. Eu cu presedintele Molot am avut o relatie perfectã!
– Ei, acum, mi-a venit inima la loc…
– Cert este cã s-a tinut de cuvânt si, bazându-mã pe faptul cã CJH-ul este actionar majoritar la SC Apa SERV SA, voi continua sã apãr atât interesele tuturor actionarilor cât si a consumatorilor cinstiti. În plus, am discutat si cu celãlalt lider al USL-ului din judet, deputatul Laurentiu Nistor, care m-a asigurat, la rândul sãu, de tot sprijinul în acest delicat demers. M-au asigurat cã interesul lor, ca lideri politici, este ca societatea sã functioneze bine.
– În concluzie, chiar nu ati primit nici un telefon?
– Nu, niciunul. Ba, mai mult, cei în cauzã si-au fãcut noi contracte, au achitat prejudiciul si, acum, plãtesc cât consumã. Pentru cã nu se mai putea altfel au intrat, în sfârsit, în legalitate. E drept cã pânã sã facã acest lucru au orchestrat campanii de presã din care sã reiasã cã ei sunt niste oameni extrem de cinstiti si cã totul nu e decât o încercare a mea de a-mi construi, pe seama lor, o imagine de incoruptibil. Pentru cã am bunul obicei de a plãti mereu ceea ce consum, nu au putut sã-mi reproseze nici mãcar faptul cã mi-ar fi fãcut cinste cu o sticlã de apã platã cu lãmâie..
– De unde aveti acest „prost”obicei, prea putin uzitat în lumea de azi?
– Bunul meu amic, regretatul Viorel Bonea mi-a zis, atunci când am fost ales pentru prima datã vicepresedinte la Consiliul judetean, sã nu mã las cumpãrat de falsi amici cu mese la restaurant. A zis cã dacã nu am bani, mai bine mã împrumutã el dar sã nu dau curs acestor invitatii – capcanã. Ele îti creazã obligatii inutile. Mai ales cã eu, în ultima vreme, tin un regim alimentar strict si fac zilnic sport. Aceste pasiuni mã fac mai suplu, mai sãnãtos si mã tin deoparte de orice tentatii alimentare sau bahice. Acum, dupã 12 ani, am vãzut câtã dreptate avea prietenul meu..
-Ne-a ajuns la urechi si istoria potrivit cãreia un momârlan voia un post cãldut la ApaServ si pentru aceasta era dispus sã vã sacrifice un vitel. E adevãratã povestea?
-.Este. Dar le mai dau acestor solicitanti o veste proastã în ceea ce mã priveste. Nu pot sã mânânc nici vânat, nici vitei pentru cã, pur si simplu, carnea aceasta îmi face rãu. Ca sã nu mai vorbesc si de faptul cã, de la o vreme, tin un regim alimentar extrem de strict. Vreau, în scurt timp, sã pot ajunge cu bicicleta la toate punctele noastre de lucru. Asa cã pe mormâlanii care cred cã stau în posturi cãldute îi voi surprinde dacã nu lucreazã cu folos în interesul societãtii noastre. Nimic nu e vesnic pe pãmânt si, prin urmare, nici la Apa Serv. Nici posturile din schemã si nici nemunca…
– Ca sã revenim la cei 100.000 de mc facturati, aceastã crestere pe hârtie se regãseste si în caserie sau în conturile societãtii?
– Vã spun care este cresterea în procente. Când am venit eu în fruntea Apa Serv era un grad de încasare de 50% si acum am ajuns la 64%. E o crestere semnificativã dar sunt constient cã mai este mult pânã departe…
-Cum ati putea, oare, sã mai mãriti acest procent?
– În primul rând, trebuie sã eliminãm „gãurile negre” din bugetul nostru. Cele douã
societãti de termoficare de la Vulcan si Lupeni, care azi sunt în faliment, ne-au produs o pagubã de 56 miliarde de lei vechi. Chestiunea era una de facturã sentimentalã. Era iarnã, era frig, populatia îngheta în apartamente si atunci s-a cedat acestui santaj sentimental. S-a dat apã acestor douã societãti desi eram convinsi cã nu o sã obtinem decât foarte greu banii de la ei…
Douã perspective diferite asupra apei: „blocul social” si pensionarii
– Nu peste mult timp va veni iarãsi iarna. Veti fi din nou santajati?
-Eu am spus-o si o repet de câte ori am ocazia: noi nu suntem o societate caritabilã si nu avem în obiectul nostru de activitate aceste actiuni de protectie socialã. Dau exemplu aici colaborarea foarte bunã, reciproc avantajoasã, cu Termoficarea de la Petrosani. A venit timpul ca cei din Vest sã ia exemplul celor din Estul Vãii Jiului.
– Ce se întâmplã cu „blocul social” din Petrosani. Cum va functiona în aceastã iarnã?
– Simplu. Dacã vor plãti facturile, vor avea si apã. Dacã nu, nu. Am ajuns, în aceastã chestiune, la un acord cu primãria care este proprietara blocului.. As vrea sã le amintesc unora din locuitorii acestui bloc cã si masinile scumpe pe care le conduc nu pot merge dacã nu plãtesc benzina la pompã. Asa e si cu apa de la robinet… În acest sens, le dau exemplul pozitiv al pensionarilor care sunt cei mai buni clienti ai nostri. Desi pensiile lor nu sunt foarte mari, desi se deplaseazã pe jos, ei considerã plata facturii la apã ca pe o prioritate absolutã. Din acest motiv am cerut juristilor nostri sã gãseascã o modalitate de a recompensa, într-un fel, aceste dovezi de fidelitate pe care pensionarii Vãii ni le dau lunã de lunã.
– Am aflat cã, în ultima perioadã, si CNH-ul a devenit un exemplu de bun platnic. E adevãrat sau doar un zvon „binevoitor”?
– Am ajuns la o bunã colaborare cu directorul general, d. Nicu Drãgoi, dupã ce am avut câteva tentative de a opri apa la sediul CNH, la Hotelul Onix si la Paroseni. Când directorul general al CNH, cu care am acum o relatie excelentã, a vãzut cã nu glumesc ne-a
achitat toate facturile restante. Astãzi CNH, în ceea ce priveste relatia cu furnizorul de apã, e un exemplu pozitiv demn de urmat de cãtre toti agentii economici. Nu stiu cu cãrbunele cum stau dar în ceea ce ne priveste, am vrea ca toti marii consumatori sã fie la fel de buni platnici cum e, de o vreme încoace, Compania Huilei…
– Vã pun acum o întrebare la ordinea zilei: Cum stati cu atragerea banilor europeni?
– Am atras, deja, 40 milioane de euro care au fãcut din Valea Jiului un adevãrat santier pentru retelele de apã si canalizare. Asteptãm, acum, venirea unei delegatii de la Ministerul Mediului cu care vom demara actiunile pentru implementarea unui nou proiect de investitii în valoare de 70 milioane de euro. Dupã ce vom finaliza si al doilea proiect vom putea vorbi si despre scãderea pretului la apã în Valea Jiului. Pânã acum era un subiect tabu…
Sã nu uitãm cã suntem singurul operator de apã din România care a atras un proiect European în care contributia proprie este zero.
Final deschis, la rãscruce de drumuri
– Se pare cã interviul nostru a iesit mai mare decât ne-am propus la început. O ultimã întrebare: Cât veti mai sta departe de politicã, domnule Costel Avram?
– Interviul a iesit, inevitabil, mai lung decât ne-am propus pentru cã e primul acordat presei scrise, dupã primele 100 de zile de când mã aflu în functia de director general al societãtii de apã din Valea Jiului. Deocamdatã, nu mã grãbesc sã mã înscriu în vreo formatiune politicã. Am relatii foarte bune atât cu Mircea Molot cât si cu Laurentiu Nistor. Mi-e greu sã mã decid încotro o voi lua: spre stânga sau spre dreapta. Oricum, optiunea mea nu o voi face publicã înainte de sfârsitul anului. Vreau sã fac alegerea potrivitã si pentru mine si
pentru societate. Pânã atunci vã asigur cã, la Apa Serv, voi tine doar calea dreaptã.
Cea de care v-am vorbit, în mare, pânã acum…
