V alea Jiului, în sudul județului, formată din 6 orașe Petroșani, Petrila, Aninoasa, Uricani, Vulcani, Lupeni, constituie exponentul cel mai de seamă al industriei carbonifere din România. Valea Jiului intră în istorie la mijlocul secolului al XIX – lea, odată cu începutul mineritului carbonifer, proces favorizat de impunerea cărbunelui ca sursa primară de energie, în contextul dezvoltării revoluției industriale.
”În Valea Jiului se exploatează huila (singurul bazin din țară), un cărbune cu o valoare energetică mare, de 6000 – 7200 calorii, care a fost extras din minele
localizate în proximitatea orașelor. Mai mult, o parte însemnată din cărbunii exploatați au fost cărbuni
cocsifiabili, permițând dezvoltarea industriei metalurgice în județ. Înainte de anul 1990, în valea Jiului existau 15 mine cu 90.000 de angajați. Declinul a început după 1990, odată cu închiderea primelor mine, iar în anul 1996 forța de muncă angrenată în industrie ajunsese la 50.000 de angajați, continuând să scadă dramatic pe
parcursul viitorilor ani, odată cu închiderea progresivă a minelor”, arată documentul postat pe site-ul ADRVEST.
Conform EuraCoal6, forța de muncă din industria cărbunelui (huilă) a scăzut de la 11.500 de angajați în 2007, la 8.800 în 2010, la 6.000 în 2012, în 2015 la 4442 de angajați, iar în 2018 a ajuns la 3.022 de angajați. Cei 3022 de angajați lucrează în doar 4 mine rămase funcționale din Valea Jiului, din totalul de 15 mine de dinainte de anul 1990. De asemenea, producția de huilă a scăzut de la 3,7 mil tone în 2004 la 0,7 mil tone în 2018.
Monika BACIU
