Liviu Rebreanu – omul, creația, posteritatea

Chiar în ziua în care s-au împlinit 140 de ani de la nașterea marelui prozator Liviu Rebreanu, Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva, cu sprijinul Consiliului Județean Hunedoara, a organizat la Sala „Liviu Oros” a Centrului Cultural „Drăgan Muntean” o activitate cultural-educativă dedicată personalității, creației și valorificării moștenirii sale culturale. Sub genericul „Liviu Rebreanu – omul, creația, posteritatea”, participanții la eveniment au urmărit o prezentare despre viața și opera autorului.

Acest gen de activități continuăm să le organizăm cu regularitate având drept public-țintă elevi cărora dorim să le insuflăm dragostea pentru lectură, pe de o parte, și completarea cunoștințelor dobândite la școală, pe de altă parte. De fiecare dată căutăm să prezentăm personalități din lumea literară, artistică, muzicală, științifică sau evenimente istorice memorabile, încercând astfel să îmbogățim cultura generală a tinerilor.

Prezentarea vieții și creației lui Liviu Rebreanu a fost concepută în trei părți: a început cu o detaliată descriere a principalelor momente din biografia sa de tânăr intelectual ardelean (născut la 27 februarie 1885 la Tîrlișua, pe plaiuri năsăudene, într-o „noapte cu cea mai formidabilă ploaie de stele”), care și-a urmat pasiunea pentru scris și s-a impus în literatura română, devenind unul dintre cei mai mari romancieri români. Nu a fost omis momentul apariției primului său volum de proză, „Frământări”, apărut la Orăștie la editura condusă de Sebastian Bornemisa.

Au fost prezentate pe rând marile capodopere romanești ce poartă semnătura Liviu Rebreanu: Ion (1920), Pădurea spânzuraților (1922), Răscoala (1932). Celelalte romane ale sale (Ciuleandra, Jar, Golanii, Adam și Eva etc.), deși au avut succes la public, nu se ridică la nivelul celor trei capodopere, fiind considerate „romane de raftul doi”.

Forța extraordinară a prozei lui Liviu Rebreanu a caracterizat-o extrem de sugestiv criticul și istoricul literar George Călinescu care a remarcat faptul că în scriitura acestuia „Frazele, considerate izolat, sînt incolore ca apa de mare ținută în palmă, cîteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării”.

Meritele literare ale lui Liviu Rebreanu au fost răsplătite, în perioada interbelică, cu alegerea sa ca președinte al Societății Scriitorilor Români (1925) și ca membru al Academiei Române (1940). Discursul său de recepție la Academie poartă titlul Laudă țăranului român și este un impresionant elogiu și o reverență în fața „cantității de aur curat ce se află în sufletul țăranului”.

În ultima parte a prezentării, publicul a aflat lucruri interesante despre valorificarea și receptarea moștenirii literare a lui Liviu Rebreanu: ecranizarea romanelor Răscoala, Ion, Ciuleandra și Pădurea spânzuraților (care a câștigat Palme d’Or în 1965 la Festivalul de la Cannes); organizarea a numeroase evenimente culturale (Festivalul de teatru de la Bistrița, Zilele culturale „Liviu Rebreanu” de la Aiud etc.); opera literară care se reeditează și se bucură de un succes constant.

Toate acestea au fost expuse în fața unei săli în care tinerii au ascultat cu atenție informațiile prezentate, au răspuns la întrebările ce le-au fost adresate, iar răspunsurile corecte le-au fost răsplătite cu frumoase premii în diplome și cărți oferite de Biblioteca Județeană „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva.