Mina Livezeni, 45 de ani după explozie

Mina Livezeni a fost din nou locul în care minerii ieșiți din șut, cei din conducerea Complexului Energetic Valea Jiului, de la minele de aici și politicienii au ajuns la comemorarea unuia dintre cele mai tragice evenimente. Sunt 45 de ani de când aici piereau 53 de oameni. Nimeni nu a declarat, în 1980, doliu național.

În fiecare an este frig, plouă sau ninge, iar sunetul sirenei, care cândva a anunțat un dezastru incredibil, reverberează în sufletele tuturor.

53 de suflete, militari în termen, mineri, dar și oameni care veneau din Combinatul minier, forțați de regimul comunist să intre în locul primei deflagrații, au pierit spulberați de două explozii succesive. 77 de oameni au fost și ei răniți grav. Valea Jiului a fost îngenunchiată.

45 de ani mai târziu, la finele acestei săptămâni, la ceremonie au venit și minerii ce lucrează și încă scot huilă din subteran. Murdari de praful negru al cărbunelui, au stat deoparte, au ascultat sunetul sirenei și rugăciunile preoților, cu căștile în mână.

Accidentul de acum 45 de ani, cel mai grav din istoria postbelică a mineritului românesc, a fost cauzat de acumularea metanului în subteran și de încălcarea deliberată a normelor de protecție a muncii, într-o perioadă în care regimul comunist forța obținerea de producții record, indiferent de costurile umane. Deși numărul real al victimelor a fost de 53, autoritățile vremii au recunoscut oficial doar 49 de morți, evitând astfel declararea doliului național.

În curtea minei Livezeni au fost și acum oameni care conduc mineritul, oameni politici, reprezentanți ai instituțiilor publice, dar și ai militarilor în rezervă și retragere. Au venit, ca în fiecare an, să își plece fruntea în fața troiței pe care sunt scrise numele celor ce au pierit spulberați în subteran.

Explozia de la mina Livezeni este unul dintre cele mai grave evenimente ale Văii Jiului, unul din care cei care trudesc sub pământ au învățat ce înseamnă solidaritatea. Viața celor din Valea Jiului a fost mereu umbrită de astfel de evenimente și fiecare mină a cerut, periodic, un astfel de tribut.

Diana Mitrache