Lacrimi și nostalgie pentru o mină transformată în tarla de păscut

O mână de oameni și câțiva salvatori îmbrăcați în salopete au adus un omagiu și, alături de preoți, au comemorat minerii care au pierit la mina Paroșeni, de-a lungul timpului. Printre ei, foști mineri, care, cu lacrimi în ochi, au spus cât de mult regretă că la Paroșeni, fosta mină este un câmp deschis, cultivat cu iarbă.Un câmp cu iarbă încă verde. Așa este locul în care, în 1963, deschidea aici primul câmp minier la Paroșeni.

Oficial, mina s-a deschis în 7 octombrie 1966. Acum, oamenii care au trudit în mină sunt dezamăgiți și deplâng soarta mineritului, la doi pași de termocentrala oprită.

„26 de ani și 6 luni am lucrat la Paroșeni, atât la transport, cât și la aeraj. Nu știu, nu am cuvinte. Când am plecat, în 2019, dacă îmi amintesc, la 8 și ceva, am început să plâng, că am niște ani lucrași în spate, o viață. Nu poți să dai cu piciorul și să îți bați joc de niște oameni care nu știu… Eu am ieșit, acum două săptămâni la pensie și, după 30 de ani, 10 luni și 2 zile, am pensie 4.731 de lei”, declară Adrian Gheorghe Ignătescu, fost angajat.
„Am lucrat 24 de ani la mina Paroșeni. Am ieșit la pensie în 2013. Dar am același sentiment. Ne pare rău de ce s-a întâmplat, cu mineritul, în general, nu doar de la Paroșeni. E grea viața de miner, foarte grea. Am lucrat 13 ani la producție. Ne pară rău de tot ce s-a întâmplat. MUSCĂ Pot să vă spun că mina Paroșeni avea resurse pentru încă 100 de ani de acum încolo. Dar e pusă la pământ și acum pasc pe ea vacile și oile”, spune Doru Moroșanu, fost angajat.
Dar nu doar cei care sunt la pensie regretă mineritul, ci chiar și cei încă activi, care privesc cum locul în care coborau cândva în subteran este acum un câmp cu iarbă.
„Este destul de greu, că eu aici m-am angajat. Primii mei 8 ani de minerit aici am fost și greu și dureros să vezi că vii la un loc în care nu mai este nici urmă de minerit. Mineritul e foarte greu, doar cine nu lucrează nu își dă seama. Piele de găină mă trece tot timpul și aici și la Uricani”, afirmă Lucian Ignătescu, șef stația de salvare de la mina Vulcan.
Comemorarea a avut loc la intersecția cu drumul ce spre locul în care era mina. Aici este ridicată o troiță și tot aici, într-o zi de început de octombrie, mineri, pensionari, salvatori și oameni din administrație au venit să își aducă omagiul lor celor care cândva au murit la mina Paroșeni.
„Suntem astăzi, aici, lângă monumentul care indică anul la care a început exploatarea la mina Paroșeni, împreună cu părintele paroh Florin Gherghina și cu reprezentanți ai minerilor și ai sindicatelor. Unii au lucrat la mina Paroșeni și am decis să îi comemorăm pe cei care cândva lucrau la această mină și care au pus bazele dezvoltării localității noastre. Și lor li se datorează ceea ce este Vulcanul azi”, spune Cristian Merișanu, primarul municipiului Vulcan
În cei 51 de ani cât a fost funcțională mina Paroșeni, din câmpul minier de aici a fost extrasă o cantitate de aproximativ 27 de milioane de tone de huilă. Locul este acum un câmp întins, acoperit cu iarbă, în preajma Termocentralei Paroșeni și ea închisă din vară.