S-a vorbit germană, într-un loc special creat și desprins parcă din poveștile de demult, ale celor veniți cândva aici, în Valea Jiului, pentru a exploata huila. Vorbim despre comunitatea germană de la noi, cu oameni care au reușit să rămână uniți și să își păstreze inclusiv limba maternă. Și la întâlnirea lor au venit de la cei mai mici urmași ai sașilor, la seniorii comunității.
E vremea colindelor și a obiceiurilor locale, iar etnicii germani au vrut să pregătească o masă în stilul lor, să se adune pentru o colindă și să împărtășească împreună amintiri. Au ales o încăpere din centrul municipiului Petroșani, pe care au amenajat-o în stil săsesc, cu mobilă din lemn pictată. Au adus un brad și au primit împreună colindele Nașterii lui Iisus.
„În anii 1800, cei care au pus aici bazele mineritului au provenit, în mare parte, din Germania, din Austria. Astăzi, facem aici o sărbătoare de iarnă. Nu am suprapus cu Crăciunul, ca să poată veni cei mai mulți”, a spus Cristian Ropan, vicepreședinte și director executiv al Forumului German din Petroșani.
„Comunitatea germană își datoreză existența în Valea Jiului Imperiului Austriac, care a descoperit exploatarea cărbunelui în Valea Jiului. Și au venit etnici germani, din toate părțile Germaniei, la o pâine mai bună. Și alte etniic erau aici: cehi, maghiari, polonezi, italieni, care au construit tunelurile. A fost, într-adevăr, un spirit de întrajutorare și înțelegere între atâtea etnii și religii. Și Valea Jiului era un Eldorado, o atracție pentru oamenii necăjiți. Și străbunicii mei au venit din Germania pe la 1800”, l-a completat Anton Hermann, președintele Forumului Democrat German Petroșani.
Dar seniorul acestei comunități este ErnestUlrich, omul care a rămas singurul supraviețuitor, din 1.700 de deportați, care au fost încărcați în vagoane, la Petroșani, și duși în lagărele rusești, pentru singurul motiv că, după abdicarea regimului lui Hitler, ei erau etnici germani. 
La 99 de ani, ultimul supraviețuitor ne-a spus că nu va uita niciodată acele timpuri. „E greu să te și gândești că, din 1.700 de oameni, sunt singurul supraviețuitor și mai vorbesc despre asta. După atâtea orori. Sunt norocos. (…) Prin ce am trecut eu, nu se poate explica în cuvinte, dar sunt trăite toate. Mai am o jumate de an să împlinesc 100 de ani. Dumnezeu m-a ajutat și am supraviețuit. În 1944, în 23 august, s-a ștampilat exodul nostru, într-un tren din gara Petroșani. Tren de marfă, 19 zile. Nu am uitat niciodată”, a spus Ernest Ulrich, care nu doar că a supraviețuit, dar a și ținut aproape etnicii germani, câteva decenii, timp în care s-a ocupat de Forumul Democrat German din Petroșani.
Comunitatea germanilor a fost mereu unită și nu s-a lăsat mai prejos nici acum. S-au adunat toți în jurul unui brad, au ascultat colinde în germană și cei mai mici dintre ei au primit cadouri de la Moș Crăciun. Le-a împărțit Ernest Ulrich, nu pentru că s-ar fi erijat în rolul lui Moș Crăciun, ci pentru că, așa cum ne-a spus, el l-a cunoscut bine pe bătrânul darnic, pentru că sunt de-o seamă.
Diana Mitrache
