Orfana de iubire / “Au crezut ca moare batrana si acum nu mai au rabdare”

A muncit o viata si si-a donat toata averea pentru ca nepotii s-o ajute cand va fi nevoie. Este nevoie, dar nana Lucretia Baraiac locuieste parasita, departe de oras inconjurata de nameti. Topeste zapada pentru a avea apa de baut, iar plasa de cartofi o tine sub pat ca sa nu inghete. Dupa trei saptamani au venit si nepotii cu paine si lapte. Nana Lucretia se deplaseaza ajutanduse cu doua bastoane, oasele sale spargandu-se ca sticla. Este operata si are o tija metalica introdusa in femur.

Durerea sa este nascuta din iubire neimpartasita…

Nana Lucretia, la cei 84 de ani, sta singura sus pe dealurile Petrosaniului, pe strada Coasta. Este ultima casa a dealului. Stiind ca are probleme cu picioarele, osteoporoza macinandu-i oasele, ne-am temut ca iarna grea o poate izola si flamanzi.

Am urcat vreo 20 de minute prin zapada pana la genunchi, pe alocuri am inceput-o noi, pentru ca nu calcase picior de om pe directia urmata de noi. In poarta a iesit sprijinita in doua “boate” tanti Lucretia, o femeie maruntica, dar cu privire agera si vorba cantarita.

O clipa am crezut ca totusi cineva ii poarta de grija vazand cararile facute, de mana de om, prin zapada pana la mica sura si la toaleta. “Io le-am facut. Intr-o mana aveam lopatica de foc si in aialalta boata. Ma doare rau soldul, ca io am o tija in picior de un an si nu am mai fost la doctor. Trebuia sa merg la control, la doctorita Apostu, si sa mi-o scoata, dar nu m-au dus si singura nu pot”.

“Cum sa-mi fac singura moartea?”

Cu un an in urma, Lucretia Baraiac a cazut secerata. Femurul cedase ca o sticla sparta… Avea osteoporoza, iar densitatea oaselor se diluase ingrijorator. A urmat operatia, tija, tratamentul pe care il urmeaza cu sfintenie. “Mi-e frica sa nu patesc iara. Acu ma doare alalalt picior”. Am intrebat-o cu prudenta cum de nu are pe nimeni care sa-i poarte de grija si cum de are curajul sa stea tat de izolata. Tanti Lucretia a pus capul in pamant si a inceput sa povesteasca. Lacrimile i se prelingeau pe chipul brazdat de ani.

“Eu sunt vaduva si nu am copii. Dar am o nepoata pe care am iubit-o tare mult. Acu 10 ani, am facut act de donatie cu pamanturile si casa nepoatei si omului ei si in schimb sa aiba grija de mine la nevoie. Cand m-am operat a inceput raul. M-au dus la ei si am crezut ca ma tin la ei. Dar se purata tare urat, am crezut ca ma si bate, nu lasa pe nimeni sa intre la mine. Avea femei la sapa si una a vrut sa intre la mine, sa vada cum is, ce fac si n-a lasat-o. Am avut ajutor social si a trebuit sa i-l las ei ca imi trebuiau medicamente. N-am mai putut sa stau. Cred ca si muream daca stam. Ca mor n-ar fi bai, dar chinul e greu. Mereu spune ca si ea este bolnava si ca nu mai poate cu mine. Cum sa-mi cada bine? Cum sa-mi fac singura moartea? Am cerut sa ma aduca aici, la casa mea, ca nu mai puteam. Dar nu vin, decat rar. A venit acu dupa vreo trei saptamani si mi-o adus paine si lapte. Apoi cand a cazut iarna grea, mi-a adus o cotiga (caruta mica cu doua roti – n.n.) cu lemne. Soba mi-au luat-o, dar afuma si mananca multe lemne si cum nu focaresc, e frig. I-am spus ca nu-i buna soba si mi-a zis ca doar nu vreau d-aia scumpa. I-am spus ca ba vreau, ca-i pe banii mei. Le-am dat 10 milioane sa-si cumpere ce stiu eu ce drujba, dupa aia 70 de milioane. Vandusem animale si ii aveam la banca si i-am dat si eu acum nu am cu ce sa-mi platesc curentul si medicamentele” – povesteste nana Lucretia.

“Topesc zapada sa am apa sa beau pana imi aduce cineva”

Am intrebat-o de cand nu a mancat carne, ce mananca… A raspuns ca omul multumit. “Ba am mancat de doua ori ca mi-a adus Sandu (vecin de la baza dealului – n.n.) cand a taiat porcul. Am cativa cartofi, ii tin aici sub pat. Mai vine Ioana, o vecina de mai incolo, dar vine cu frica seara, ca a ocarat-o si pe ea nepoata. Mai din jos, imi mai aduce lapte. Cu apa e greu acu, dar topesc zapada si asa am pana imi mai aduce careva”. Nana este mandra ca are patru gaini si un cocos, dar acum pe timp de iarna nu mai are nici un ou. Cand se va mai incalzi vremea, isi pune mare speranta in cate un ou de la gainile sale.

De la avere, la ajutor social

Dupa o viata de munca, cu avere si bani in banca, Lucretia Baraiac a ajuns sa traiasca din ajutor social – 120 de lei. A fost indemnata sa faca demersurile pentru a obtine si indemnizatie de handicap, dar nu se poate deplasa. Casa nanei Lucretia este una de vara, destinata adapostului pe timpul muncilor la munte. “O sa ma gasiti mancata de soareci. Casa nu este lipita pe dinafara. Sunt numai boltari proptiti. Cred ca intra peste tot…” – spune tanti Lucretia.

Femeia marunta, care se misca doar cu ajutorul celor doua “boate”, pare sanatoasa in rest, exceptand sufletul. Ne-a aratat documentele pentru a ne convinge ca nu a trait degeaba. A donat nepoatei vreo 10.000 mp de teren si inca vreo 1.500 mp in alta locatie. Apoi zecile de milioane, plus casa, sura, grajd… Actul incheiat intre ea si neopata, plus sotul acesteia, ii obliga pe cei doi “la intretinere completa, la nevoie constand in: hrana, imbracaminte, ingrijire la boala si medicamente, asigurarea curateniei locuintei si a imbracaminte”… Nimic din toate astea nu s-a intamplat, lucru sustinut si de vecinii care o cunosc de ani multi.

Au platit cu viata lor

Ale fiilor erori,

Doamne fa-i nemuritori

Pe parintii care mor.

Medierea

Specific firii omului de munte obisnuit cu lucruri clare, nana Lucretia trebuia sa gaseasca o solutie situatiei sale. Dorea sa-si determine nepoata sa respecte angajamentul luat in document. Ca urmare, a facut o sesizare la Serviciul Public de Asistenta Sociala al primariei Petrosani, in care preciza ca nepoata sa nu-si face datoria. A avut loc o mediere intre cele doua parti, dar vinovata a iesit tot nana Lucretia pentru ca a plecat la casa ei, iar banii au fost luati cu imprumut de nepoata si ca acesta a spus ca-i restituie in rate lunare. “…Recunoaste (nepoata – n.n.) ca a luat de la dv. sub forma de imprumut o suma de bani, suma pe care, declara ca v-o restituie in rate lunare (…) declarand ca pe viitor va fi mai atenta cu dvs”- scrie in documentul de mediere. In incheiere Serviciul social recomanda ca in caz de neachitare de sarcini, tanti Lucretia se poate adresa instantei de judecata sau notarului pentru a anula donatia.

Vrea sa doneze oricui poate sa-i dea o mana de ajutor

Lucretia Baraiac spune ca nu a primit nici un ban, ca daca primea platea pe cineva sa o ajute. Pentru ca nu mai crede ca nepoata sa ii va purta vreodata de grija, ba mai mult si nepoata si sotul acesteia se plang de fiecare data ca nu mai pot sa se ocupe si de ea, tanti Lucretia vrea sa anuleze donatia si sa se foloseasca de bunurile ei pentru a putea plati pe cel care ii va purta de grija. “ Eu mai mult vreau sa stric actul, ca ei tot zic ca nu mai pot. Si sa gasesc pe cineva… Dau la primarie, la stat, dar sa-mi trimita pe cineva macar la doua zile, sa-mi cumpere ce-mi trebuie sau un pic de curatenie. Daca nepoata mea pe care am iubit-o atata, ca pe copilul meu, face asa, isi bate joc… Spune in lume ca-s rea si cate altele” – spune plangand nana Lucretia.

Povestea unei alte matusi gasita moarta…

Ca sa nu cadem in greseala de a ne lasa prada emotionalului, am vrut sa aflam daca femeia din coasta dealului nu a devenit o data cu varsta un om dificil, rautacios, dar care se considera victima nepotilor.

Stand de vorba cu oamenii din josul Coastei, acestia ne-au povestit ca de cand o stiu ei pe Lucretia, o stiu tare cumsecade, muncitoare si impaciuitoare cu toti vecinii, avand in vedere problemele aparute cu pamanturile dupa revolutie.

“Eu o cunosc de peste 15 ani. Este o femeie echilibrata si tare harnica si acum cu problemele ei. Nu se lasa. Ii mai duc cate ceva de-ale gurii. Vara am adus-o aici jos la noi, pe banca. N-o prea cauta nepotii, decat foarte rar. Sta rau cu apa, cu frigul acum. Nu stiu cum pot fi asa” – povesteste Sandu G.

“Eu nu stiu ce sa zic. Ioana o mai ajuta, dar cu mare frica de nepoata-sa. Nu stiu de ce se teme nepoata-sa cand o ajuta pe Lucretia. Poate se teme ca vrea sa-i dea o fasie de teren ca sa aiba si femeia drum spre pamanturile ei. Dar eu zic ca atunci cand a fost in spital au crezut ca moare batrana si acum nu mai au rabdare. In toamna m-a rugat sa-i scot niste apa din fantana aia. Dar era plina de noroi. I-am zis ca nu e buna nici sa spele cu ea, dar a zis ca nu-i bai, ca a mai baut. I-am adus de jos niste apa buna. Ma mir ca nu s-a imbolnavit de alte cele” – spune Cornel C., cel care ne-a si insotit acasa la nana Lucretia.

Ne-a mai fost spusa o poveste care circula prin zona, despre alta matusa a celor doi nepoti, care la randul ei le-a lasat averea pentru a avea grija de ea. Nu peste mult timp au gasit femeia moarta in casa.

“Ma arunc in Jii si termin cu toate cele”

“Dumita crezi ca daca imi era bine la ei, veneam sa ma chinui singura acia? Mai este o rezolvare, sa ma duc si sa ma arunc in Jii si termin cu toate cele”- spune tanti Lucretia intr-un moment de ratacire a sperantei.

Pentru ca avea peretii plini de icoane, am incercat sa-i ridicam moralul. Am vorbit de divinitate, despre viata daruita, traita cu tot ce ne este dat, iar nana a completat cu multe spuse pline de intelepciune, de povesti pilduitoare si de taria omului de a-si duce crucea.

I-am promis Lucretiei Baraiac ca vom trece mai des pe la casa sa si o vom suna cat de des putem pentru a vedea de ce are nevoie. Cum stateam pe un scaunel in fata ei, ne-a cuprins capul cu miinile si ne-a pupat pe frunte plangand molcom…

Ileana Firtulescu

Advertisements

10 comentarii la „Orfana de iubire / “Au crezut ca moare batrana si acum nu mai au rabdare”

  • 29 ianuarie 2012 la 19:14
    Permalink

    Din pacate unii isi amintesc de parinti si bunici doar cand au nevoie de ajutorul lor financiar…Indiferent care este de-a lungul timpului relatia noastra cu parintii si bunicii,atunci cand acestia sunt batrani si neputinciosi,trebuie sa uitam totul si sa le fim alaturi;atat cat putem.Si sa incercam sa putem cat mmai mult!Chiar daca nu mai au nici un cont in banca.:(

  • 30 ianuarie 2012 la 05:57
    Permalink

    Haideti fratilor sa facem ceva ! la toti ne este greu dar nu putem lasa un suflet chinuit de vreme sa se stinga.

  • 30 ianuarie 2012 la 19:13
    Permalink

    Intrebare.Cand a facut actul de donatie,a facu si un act prin care nepoata se obliga la ingrijirea dumneaei.Daca exista asemenea act atunci organele de politie se pot autosesiza pentru indeplinirea infractiunii de inselatorie.Numai sa fie cineva cu minte, inima si suflet la politie,dar dupa cum i-i stim precis o sa-i doara in basca,pardon chipiu.

  • 31 ianuarie 2012 la 15:52
    Permalink

    Donatia este facuta cu conditia ingrijirii. Se stipuleaza pe acelasi inscris notarial.

  • 31 ianuarie 2012 la 18:38
    Permalink

    Dragi mei,inainte de a va mai da cu parerea ca ar trebui facut asa sau asa….. am o intrebare …O cunoaste cineva pe d-na Baraiac Lucretia,sau cunoaste situatia dansei? Imi permit sa pun o astfel de intrebare deoarece locuiesc in zona si o cunosc pe d-na Baraiac si pe nepoata dansei. Femeia nu este parasita,sau lasata singura. Nepoata si „omul ei” asa cum reiese din reportaj,vin destul de des sa aduca ceea ce are nevoie femeia: lemne pt foc,apa,paine,mancare, etc.Cand a avut problema la picior dansi au avut grija de a si au dus-o la spital si banuiesc ca stiti ce inseamna asta: multe vizite si atentii .Tija pe care o are nu este scoasa deoarece nu a vrut d-na Baraiac pt ca spune ca, crede ca e mai sigur cu tija pusa,deocamdata.
    Situatia nu este cunoscuta prea bine de catre cei care au facut acest reportaj si ar putea sa isi ceara scuze pentru aspectele care ii acuza pe cei care au grija de dansa.

  • 31 ianuarie 2012 la 18:43
    Permalink

    Mai degraba pare o interventia din exterior a unor persoane care au anumite scopuri. Nu aruncati cu noroi in oameni daca nu ii cunoasteti cu adevarat!!! Puteti fi pusi in aceeasi situatie jenanta, cu sunt dansi pusi pe nedrept!

  • 31 ianuarie 2012 la 18:55
    Permalink

    Domni Sandu G. si Cornel C. sunt niste oameni care au niste garaje in zona,nu locuiesc acolo si nu cred ca sunt in masura sa acuze pe cineva. E foarte bine daca si ei au ajutat-o pe d-na Baraiac. Aici avem de a face cu un reportaj care are doar o latura subiectiva.

  • 3 februarie 2012 la 13:09
    Permalink

    pentru Poop: Ia uite ca se plang deja nepotii, se pare prin intermediul asta. Cum poti sa motivezi asa ceva :”Cand a avut problema la picior dansi au avut grija de a si au dus-o la spital si banuiesc ca stiti ce inseamna asta: multe vizite si atentii” Pai un strain face asta, dar ei neamuri si in schimb au primit averea femeii. Nu v-ar fi rusine, dar se dau mari domni. Am fost si eu la femeia aceea cu o familie care i-a dus tot ce-i trebuie, mancare cat pentru trei de la carne faina zahar fructe dulceturi muraturi zacusta si multe multe altele, ca nu avea de nici unele, traia din mila vecinilor. Adica toti suntem prosti numa cei care ii mananca averea si nu isi fac datoria nu. Aveti grija de ea, ca si noi am intatat-o sa tina de neamurile ei, de nepoti ca-s ai ei buni rai cum sint. Dar nu mai apareti pe sa pozati in fete mari. Daca ati obosit si nu sunteti in stare sa faceti „multe vizite atentii”, lasati pe altii. Dar voi luati bani frumosi pe acel pamant de la APIA, dar de matusa nu va place, vezi Doamne va oboseste…

  • 10 februarie 2012 la 06:04
    Permalink

    Domnule Sabin,nu va luati de mine si nu scrieti despre ce nu stiti: „ia uite ca se plang deja nepotii, se pare prin intermediul asta”.Vizite si atentii pentru doctori si asistente dar ati inteles ce ati vrut. Nu mai intervin am mai scris in alte comentarii cum este situatia reala.

  • 20 aprilie 2012 la 11:44
    Permalink

    tineri ?i nu numai. Pot fi poze serioase, pot fi iazlhi sau u?or ironice. Dintr-o zi cu soare sau dintr-o zi ploioas?. La fel cum se eente2mpl? ?i een

Comentariile sunt închise.