Un vagonet pe care scrie „ultima tonă de cărbune. Mina Petrila 30.10.2015”, este mărturia zilei în care, acum 8 ani era extrasă, din mina Petrila, pentru ultima dată, huilă. Erau aproape 7 ani de când o explozie, urmată de o replică puternică, a spulberat mai mulți mineri și salvatori în subteran. Acum, doar trenulețul de care a fost atașat vagonetul și Cătălin Cenușă mai amintesc de mina de huilă.
Mina Petrila s-a închis la finalul lui octombrie, iar la suprafață era adus atunci, odată cu ultimii brigadieri, coordonați de Cătălin Cenușă, ultimul vagonet. Cu lacrimi în ochi atunci, dar resemnat acum, fostul brigadier, recunoaște că, poate, așa e mai bine. Că știe că în mină oamenii lucrează în condiții incredibil de grele și fără nicio îmbunătățire de atunci, când credea că fiecare mai pleacă spre alte exploatări.
„Astăzi a fost ultima colivie cu minerii care au ieșit și care au lucrat la front și au scos ultima tonă de cărbune. La fiecare îi pare rău, că noi aici ne-am format. Și acum, unii pleacă într-o parte și alții în alta. Un gol, rămas în suflet”, spunea, acum 8 ani, brigadierul Cătălin Cenușă.
Acum, la 8 ani distanță, Cătălin Cenușă spune că închiderea minelor nu este o greșeală, pentru că acolo, sub pământ, nimic nu e mai ușor pentru mineri. „Munca era foarte grea în subteran, dar, din păcate, a trebuit să scot eu ultimul vagonet de cărbune. Și, tot la inițiativa mea și din mina Petrila, a rămas aici ultimul vagonet. Nu știu dacă mai merita și până în ziua de azi, nu știu dacă mai merită să mai fie exploatat cărbunele, ca în anii 50. E trist ce se întâmplă, dar trăim cu speranța că putem să facem și altecva”, a spus luni dimineață, Cătălin Cenușă, fost brigadier la mina Petrila.
Și Cătălin Cenușă a fost primul care s-a reinventat și acum, îl găsim, deseori, ghid la turiștii care vor să viziteze spațiul fostei mine și să le arate cum e în mina-școală. „Vine din ce în ce mai multă lume. Avem turiști din toate zonele țării. Peste 10 mii – 15 mii de copii vin, anual, din toată țara să vadă mina -școală și Muzeul salvatorului”, mai spune Cătălin Cenușă.
Mina Petrila a scos ultimul vagonet de cărbuni, la 30 octombrie 2015, iar oamenii locului încă privesc cu tristețe spre ruinele minei, de unde își câștigau o pâine. În primetrul minei Petrila au fost clasificate, ca monumente istorice, mai multe clădiri, iar în zona lor de protecție, alte 23 de clădiri trebuie să rămână în amplasament. O parte dintre clădiri sunt deja în custodia Consiliului Județean Hunedoara și a organizat aici mai multe manifestări culturale, transformând locul în Exploatarea Culturală de pe Planeta Petrila.
Diana Mitrache
