A privit moartea în ochi, a învãtat si s-a specializat în medicinã de urgentã în cele mai grele teatre de rãzboi iar acum se vede nevoit sã o ia de la zero. Medicul Cristian Remus Hârsan s-a apucat din nou de scoalã si este medic rezident în anul I, dupã ce a constatat cã se luptã cu morile de vânt si cã pregãtirea lui temeinicã este anulatã de sistemul sanitar românesc.
Nu l-au învins atrocitãtile rãzboaielor din Irak si Afganistan, unde a vãzut cea mai urâtã fatã a conflictelor militare, dar s-a vãzut cãlcat în picioare de un sistem unde multe trebuie reformate. S-a întors sã lucreze acasã si a aflat în scurt timp ce înseamnã umilinta. Nu numai cea financiarã, unde medicii fac de multe ori minuni ca sã poatã profesa ori sã se poatã perfectiona, dar si a celor care cred cã functia pe care o ocupã vremelnic le dã calificãri nebãnuite. Cristian Remus Hârsan este din Vulcan, dar mai bine de doi ani a ales teatrele de rãzboi din Irak si Afganistan, pe care
le-a considerat oportunitãti excelente de a practica medicinã de urgentã si de a se perfectiona în acest domeniu. Era constient cã în tarã nu are cum sã capete acea experientã, mai ale cã era singurul doctor la peste 2000 de oameni. Hârsan este medic generalist, înregistrat cu drept deplin de practicã în Anglia, Irlanda, Scotia, Wales, Australia, Sud Africa, US Army si UK Army si face parte din Colegiul Medicilor din Marea Britanie. Practic, are voie sã lucreze oriunde în lume asta, numai în România nu! „Sunt absolvent al Facultãtii de Medicinã din Bucuresti, apoi am plecat în Irak, apoi în Anglia si ulterior în Afganistan. Înainte sã plec în Afganistan chiar am dat un examen în Dubai, în spitalul american, ca sã fie recunoscute studiile de urgentã. Se numeste Advanced cardiac life support, am luat examenul, este valabil pe 3 ani de zile în toatã lumea, cu exceptia României! Asa mi s-a si spus, pentru cã România – în cazul meu – nu face parte din Uniunea Europeanã”, spune Remurs Hârsan. Acolo, la mii de kilometri depãrtare, lupta cu secundele. Treaba lor era, în principal, sã stabilizeze pacientii care erau rãniti, împuscati sau sufereau alte traume pentru a fi transportati pentru investigatii de specialitate în bazele din Kandahar unde existau RMN-uri, CT-uri, aparaturã de chirurgie.
Când un primar crede cã le stie pe toate…
Anul trecut a decis sã se întoarcã acasã. În Afganistan salariul sãu din partea US Army este cuprins între 8.000 si 10.000 USD, dar – spune el – banii nu sunt totul. Dorul de casã, de cei dragi, te macinã, mai ales de sãrbãtori, asa cã a lãsat în urmã confortul material ca sã profeseze la el în tarã, în Valea Jiului. Si a reusit, dupã un milion de încercãri sã se angajeze ca medic cu competente limitate – adicã pe orice retetã sau act medical era nevoie de parafa unui medic cu drept de practicã în România – la Spitalul din Vulcan. Dupã nici cinci luni a fugit mâncând pãmântul când a vãzut cum un primar fost director de minã se crede mai competent în medicinã decât medici cu vastã experientã. „Am lucrat la Spitalul Municipal Vulcan, departamentul de Urgentã câteva luni. Ulterior mi-am dat demisia, pentru cã nu am primit deloc sprijin – nu eu, ci toti cei de al Compartimentul de Primire Urgente – nici din partea primãriei si nici a managerului spitalului. Mai mult, am avut într-o zi discutii si domnul primar s-a interferat cu medicina, cu meseria noastrã de medici. A venit la spital dându-ne lectii de medicinã, cum sã facem resuscitãri în Urgentã. Nu am putut sã accept asa ceva si mi-am dat demisia, pentru cã am onoare si se numeste demisia de onoare”, spune medicul.
E proaspãt medic rezident
A fost primit cu bratele deschise la Lupeni, dar nu poate profesa pânã nu se va specializa – pentru a câta oarã?! – în România. Pregãtirea lui temeinicã, doveditã în acte, este zero pentru sistemul românesc. Iar acum este medic rezident la Timisoara, pe ATI. A ales o specializare care sã îl tinã permanent „în prizã”, pentru cã nu poate trãi decât la intensitate maximã. „S-a ajuns la acest lucru pentru cã nu se recunosc specializãrile, nu se recunoaste munca de afarã, numai dacã este în România. A trebuit sã o iau de la zero, am dat examenul national la Timisoara, am luat examenul pe Anestezie Terapie Intensivã, cu post al Lupeni si voi continua rezidentiatul, cei 5 ani”, spune medicul hunedorean. Practic, a fost din nou pãcãlit de Minsiterul Sãnãtãtii, acolo unde a cãutat sprijin. „Când lucram la Spitalul Municipal Vulcan, ca doctor cu competente limitate, am trimis un mail la Ministerul Sãnãtãtii. Mi s-a rãspuns cã, în momentul în care voi trece de examenul de rezidentiat din România si voi obtine titlul de medic rezident – indiferent de specialitate, mi se va recunoaste dreptul de practicã din Anglia pe care îl posed de trei ani de zile.
Acum am dat examenul de rezidentiat, sunt medic rezident, dar nu mi se mai rãspunde la mailuri de cãtre Minister”, explicã Remus Hârsan.
Trecerea de al sistemul de afarã, la cel intern, inclusiv financiar vorbind, nu poate fi explicatã în cuvint. Un medic rezident câstigã vreo 800 – 900 de lei lunar, iar o carte ATI de top, de care au nevoie pe perioada rezidentiatului, costã în jur de 300 de dolari, adicã salariul uni medic rezident pe o lunã. Nu se plânge însã si sperã cã va putea rezista în România pentru totdeauna, pentru cã mai întâi de toate este român!
