Se împlinesc 23 de ani de când a trecut la cele vesnice pãrintele Arsenie Boca, supranumit „Sfântul de la Prislop”. La manifestãrile religioase de la Mãnãstirea Prislop sunt asteptati mii de credinciosi, miercuri, când se împlinesc 23 de ani de la trecerea în nefiintã a Pãrintelui Arsenie Boca, iar peste 80 de jandarmi, politisti, pompieri si paramedicii SMURD vor asigura mãsurile de ordine si sigurantã publicã.
Mãsurile adoptate de jandarmi, alãturi de politisti si reprezentantii I.S.U. Hunedoara vor viza asigurarea unui climat de ordine si sigurantã pentru toti credinciosii, care vor sosi la Sfânta Mãnãstire Prislop. Pe calea de acces cãtre mãnãstirea Prislop vor actiona pentru fluidizarea circulatiei mai multe echipaje ale politiei rutiere, iar politistii recomandã conducãtorilor auto sã respecte indicatiile agentilor de circulatie si sã parcheze autovehiculele în afara pãrtii carosabile pentru a nu bloca calea rutierã. În incinta mãnãstirii, jandarmii vor asigura ordinea publicã pe timpul slujbei religioase si vor realiza dispozitive de îndrumare a credinciosilor pe timpul pelerinajului la mormântul Pãrintelului Arsenie Boca. Pentru credinciosi, „sfântul de la Prislop” rãmâne mereu viu în sufletele lor, iar multi au convingerea cã, si trecut la cele sfinte, pãrintele Arsenie Boca îi poate ajuta. Si mai mult, cei pentru care, an de an, Mãnãstirea Prislop devine loc de pelerinaj, sunt convinsi cã doar credinta îi ajutã pe romani sã meargã mai departe si sã treacã peste greutãtile vietii.
Între rugãciune si vizionarism
Pãrintele Arsenie Boca s-a nãscut la data de 29 septembrie 1910 la Vata de Sus în judetul Hunedoara. A urmat Liceul national ortodox “Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca sef de promotie în 1929.
În acelasi an, Zian Boca, cel care avea sã devinã Pãrintele ieromonah Arsenie Boca, se înscrie la Academia Teologicã din Sibiu, pe care o absolvã în 1933. Primeste o bursã din partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bãlan pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucuresti, dar în paralel, audiazã cursuri la Facultatea de medicinã tinute de profesorul Francisc Rainer si prelegerile de Misticã crestinã ale profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredintat pictarea scenei care îl reprezintã pe Mihai Viteazul de la Atheneul Român. Trimis de chiriarhul sãu, Nicolae Bãlan, cãlãtoreste la Muntele Athos pentru a aduce manuscrisele românesti si grecesti ale Filocaliei. Aici are parte de o experientã duhovniceascã formatoare pentru viata de cãlugãr pentru care optase încã din anii studentiei de la Sibiu. Pe 29 septembrie 1935 este hirotonit diacon celibatar de cãtre mitropolitul Nicolae Bãlan, iar în anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mãnãstirea Sâmbãta de Sus (judetul Brasov).
În Vinerea Izvorului Tãmãduirii din anul 1940 este uns în monahism pentru ca doi ani mai târziu sã fie ridicat la treapta preoteascã si numit staret al Mânãstirii Brâncoveanu pe care o renoveazã schimbând înfãtisarea locurilor. Deja din 1940 declanseazã la Mãnãstirea de Sâmbãta de Sus ceea ce s-a numit “miscarea de reînviere duhovniceascã de la Sâmbãta”, despre care Nichifor Crainic spunea: “Ce vreme înãltãtoare când toatã tara lui Avram Iancu se misca în pelerinaj, cântând cu zãpada pânã la piept, spre Sâmbãta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!”. Devine renumit ca mare duhovnic, pãrintele Cleopa va încerca sã ia legãtura cu el prin scrisori interceptate si confiscate de Securitate.
În iarna anului 1944 profesorul Nichifor Crainic verificã la Sâmbãta de Sus traducerea staretului Arsenie Boca si a lui Serafim Popescu din Filocalie. Ultimul traduce Marcu Ascetul (v. Telegraful român, 15 ian. 1991).
La publicarea în comunism a primelor patru volume din Filocalie numele lui Arsenie Boca nu mai este mentionat. Fiind prigonit de Securitate, nu este amintit nici în Istoria Bisericii Ortodoxe Române de pr. dr. Mircea Pãcurariu (Ed.Stiinta, Chisinau, 1993). Dupã ocuparea tãrii de cãtre armata sovieticã, Pãrintele Arsenie a fost arestat pentru prima oarã la Râmnicu Vâlcei pe 17 iulie 1945, dus la Bucuresti si eliberat pe 30 iulie 1945 pentru cã nu i-a fost gãsitã nicio vinã. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948, pentru vina a-i fi ajutat crestineste cu hranã pe luptãtorii anticomunisti din Muntii Fãgãrasului.
Atât pentru aceste bãnuieli, cât si datoritã notorietãtii sale printre credinciosii crestini, este schingiuit o lunã si jumãtate, silit sã dea repetate declaratii, fiind apoi eliberat (v. G.Enache, Pãrintele Arsenie Boca în atentia politiei politice, Ed.Partener, Galati, 2009). Mitropolitul Nicolae Bãlan îl strãmutã de la Sîmbãta la Mãnãstirea Prislop în noiembrie 1948. Acolo devine protosinghel si staret, iar dupã ce sãlasul s-a transformat în mãnãstire de maici, a rãmas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare si.
Comunistii intervin în fortã
În 1959 comunistii au risipit obstea si pãrintelui Arsenie Boca, deja martirizat prin închisori si la Canal, i-au interzis activitatea preoteascã pânã la moartea ce a survenit dupã torturarea sa de Securitate.
Fiind înainte vãzãtor cu duhul el lasã mãrturie a supliciului din care i s-a tras moartea, pictând la Biserica din Drãgãnescu scena supliciilor Sf. Stefan cel Nou, pomenit pe 28 nov. (data mortii Pãrintelui Arsenie). În 15/16 ianuarie 1950 este a treia oarã arestat.
Face detentie “administrativã”, nefiind dovedit vinovat, pânã pe 23 martie 1951 la Canal. Eliberarea s-a datorat Patriarhului Justinian care i-a semnalat lui Teohari Georgescu pericolul revoltãrii fãgãrãsenilor. De Rusalii în 1953 este din nou anchetat, apoi este arestat la Timisoara, Jilava si Oradea pentru 6 luni, pânã în aprilie 1956.
În 1959 i se însceneazã nereguli financiare pentru a fi scos abuziv din monahism si pentru a i se interzice sã slujeascã la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra deciziei din 1959). A urmat pribegia la Bucuresti, unde a fost tot timpul tinut în marginalitate. Cu cele douã licente ale sale, una la Belle Arte si alta la Teologie, n-a fost admis decât ca muncitor pictor bisericesc, pânã când e pensionat în 1968 cu o pensie de mizerie. A fost permanent supravegheat de Securitate. Din 1968 pânã în 1984 picteazã biserica de la Drãgãnescu.
La Sinaia, din 1969 si-a avut chilia si atelierul de picturã, unde s-a retras dupã 1984 si unde a si închis ochii, la 28 noiembrie 1989, în vârstã de 79 de ani. A fost înmormântat, dupã dorinta proprie, la mãnãstirea Prislop, la 4 decembrie 1989 prorocind cã aici va fi loc de pelerinaj.
Carmen Cosman
