O masinã veche poate fi de o simplitate luxoasã. Este vorba de masinile de epocã ce sunt reconditionate si recapãtã strãlucirea pe care au avut-o în epocile de mult apuse. În municipiul Petrosani îsi are resedinta un pasionat al autoturismelor.
Si nu orice fel de autoturisme, ci de epocã. Este vorba de Nicolae Gherghin care a fãcut o pasiune pentru masini încã din copilãrie. În decursul anilor acesta a strâns peste 30 de autoturisme, toate vechi de zeci de ani. Bãrbatul ne povesteste cum a ajuns sã colectioneze masini de epocã.
”Pasiunea mea a început când eram copil si nu-mi permiteam o masinã la acea vreme dar colectionam masinute de jucãrie, ulterior am început sã cumpãr masini vechi mult mai vechi decât anul nasteri mele si am ajuns sã detin la un moment dat un numãr de 37 de masini de epocã, zic eu, ele trebuie sã îndeplineascã anumite conditii sã fie chiar de epocã, respectiv trebuie sã treacã 30 de ani de la data ultimei fabricatii si trebuie sã fie si în conditie bunã. Sunt membru Retromobil, pe judetul Hunedoara am fost primul iar acum suntem trei dar deocamdatã sunt membru simpatizant pentru cã motoarele masinilor mele nu sunt motoare mari în asa fel încât sã necesite taxe aberante si impozite uriase.
Pasiunea pentru masini de epoca deocamdatã nu este asa de rãspânditã în România, în tãrile civilizate se gãsesc în numãr mult mai mare, la noi sunt exterminate de cãtre guvernantii nostri care nu stiu decât sã punã taxe si impozite. Cât pot le mentin în circulatie, pe care le pot le mai restaurez deocamdatã nu este un efort imens ca sã le tin, când nu îmi voi mai permite atunci voi mai vinde din ele”, ne povesteste Nicolae Gherghin, colectionar.
Masinile în primã fazã aratã ca niste epave, însã pasiunea pentru a le reda acestora strãlucirea de odinioarã le transformã în adevãrate opere de artã, masini de epocã.
”Restaurarea este foarte costisitoare pentru ca piesele nu se mai fabricã si se gãsesc doar pe internet iar de multe ori o piesã poate sã depãseascã costurile masinii întregi”, mai spune colectionarul.
În România masinile de epocã nu sunt foarte cãutate. În schimb, strãinii pun accent pe aceste autoturisme vechi. Mai mult decât atât, peste hotare o astfel de masinã de epocã ajunge sã valoreze zeci de mii de euro. La noi însã colectionarii le vând între ei.
”Piata masinilor de epocã din România deocamdatã este micã sub 0,5%, se vând între pasionati unele mai iau drumul exportului si sunt mult mai apreciate în alte tãri decât la noi în tarã”, mai spune Nicolae Gherghin.
Proprietarii autoturismelor vechi le pot etala la expozitii si diferite manifestatii din tarã.
”Cea mai veche masina pe care o am este un Volkswagen T1, este prima masinã de acest gen imatriculata în România fiind din anul 1957, momentan este în curs de restaurare dar din pãcate nu o am aici, am participat la diverse parade si expozitii cu masini de epoca în mai multe orase din tarã”, a mai spus colectionarul petrãsonean.
Chiar dacã nu au navigatie, aer conditionat sau alte dotãri de ultimã generatie aceste masini se vând cu zeci de mii de euro, iar pentru adevãratii cunoscãtori acestea sunt masinile de lux.
În România, existã aproximativ 700 de masini cu certificat de masini de epocã, iar colectionarii sunt în mare parte oameni de afaceri, care îsi permit sã întretinã o asemenea masinã. Asta pentru cã preturile si costurile pentru întretinerea unei masini de epocã sunt foarte ridicate. Existã câteva conditii de omologare pentru ca o masinã sã fie recunoscutã drept autovehicul de epocã: sã aibã cel putin 30 de ani vechime de la încetarea fabricatiei ultimului vehicul din seria cãreia i-a apartinut, sã fie în stare de originalitate: motor original, cutie de vitezã originalã, roti, faruri, jenti originale, culoarea vopselei sã se apropie cât mai mult, sã îndeplineascã caracteristicile tehnice de la data fabricatiei. Si apoi urmeazã ce e mai greu: întretinerea.
Monika BACIU
