O descoperire întâmplătoare, pe una dintre terasele Dealului Grădiştii – antica Sarmizegetusa Regia, la începutul acestui mileniu a făcut ca Muzeul din Deva să se îmbogățească cu un artefact deosebit. Obiectul are forma unui disc uşor arcuit, cu diametrul maxim de 7,23 cm și a fost confecţionat din bronz, prin turnare. Ulterior suprafaţa exterioară a fost prelucrată prin strunjire. Chiar în zona centrală atrage atenția un registru circular pe a cărui suprafaţă a fost incizat un motiv vegetal. Ornamentul constă în înlănţuirea a două tipuri de frunze, care se repetă. Suprafața exterioară a fost acoperită cu un strat subţire de metal alb, probabil argint. Reversul discului nu este ornamentat, dar este prevăzut cu trei verigi dispuse asimetric, care fac parte, organic, din corpul piesei. Obiectul pe care îl prezentăm cu acest prilej este o faleră și era integrat unei garnituri de harnaşament, obişnuită în lumea romană.
Astfel de garnituri sunt cunoscute din reprezentările figurate pe monumente din piatră, şi reprezintă componente uzuale ale echipamentului militar al cavaleriştilor romani. Numeroase piese arheologice reprezentând componente ale unor astfel de ansambluri au fost descoperite de-a lungul timpului în întreg teritoriul în care s-a întins, în antichitate, puterea şi influenţa romană (Bishop 1988). Cele mai multe dintre accesoriile harnaşamentului, a căror diversitate ca formă şi dimensiuni sunt uimitoare, au o funcţionalitate precisă, însă nu lipsesc nici cele care au doar un rol decorativ. Iar pe baza informaţiilor literare, epigrafice şi arheologice a fost posibilă reconstituirea unor garnituri complete de echipament ecvestru purtate în lumea romană a secolului I al erei creştine. Despre poziția pe care o ocupa această faleră în cadrul garniturii de harnaşament, mărturisesc verigile, deoarece s-a constatat atunci când erau aplicate pe verso 3 verigi, ele asigurau distribuţia curelelor în zona umerilor calului, precum şi în cea a pulpelor. Prezenţa sa în aria anticei Sarmizegetusa Regia, capitala Regatului Dac, poate să aibă legătură cu momentul confruntărilor dintre daci și romani de la începutul secolului II d. Chr.
Dar oricât de tentantă ar putea fi o astfel de interpretare, nu se pot exclude nici alte ipoteze, precum că ar fi putut să fi aparţinut unui dezertor roman dintre cei la care se referă izvoarele literare (Cassius Dio, Istoria Romană, LXVIII, 8, 6-7). Nu poate fi exclusă nici posibilitatea ca întregul harnaşament să fi constituit obiectul unui dar, oferit unui nobil dac împreună cu calul, cu prilejul unor negocieri sau a altor evenimente istorice. Astfel de daruri erau obişnuite cu prilejul unor tratative, în antichitate (Tacitus, Germania, XV, 2), care nu au lipsit la sfârşitul secolului I şi la începutul secolului II (Cassius Dio, Istoria Romană, LXVII, 6, 5; LXVII, 7, 2; LXVIII, 9, 1-3 etc). O a treia ipoteză este aceea a apartenenţei piesei la harnaşamentul calului unui militar roman, dintr-o unitate militară care a staţionat la Sarmizegetusa Regia, după încetarea confruntărilor.
Secția de Marketing și Relaţii cu Publicul
