Anunţată pe 15 mai, deschiderea muzeelor vine perfect pentru cei de la Mina Petrila, mai ales că acolo spaţiul în care se făceau tururile ghidate este, în mare parte, în aer liber. Societatea de Închideri de Mine şi-a revendicat, însă, în ultimele săptămâni, o clădire, una pe care voluntarii de la Planeta Petrila o amenajaseră cu banii lor. Acum, tot mobilierul este scos şi se face loc arhivelor de la cele 3 mine închise.
Mai mult, atât administraţia locală, cât şi cea a Societăţii de Închideri de Mine a împrejmuit o parte a clădirilor, printre care şi puţul de extracţie, după evenimentele de la mina Uricani, în care doi oameni şi-au pierdut viaţa. Cei de la mină spun, însă, că au luat dintotdeauna măsurile de siguranţă şi că acum abia aşteaptă tururile ghidate, care oricum nu aveau loc la aceste obiective periculoase.
„Turnul este împrejmuit de primărie, dar vă spun că el este înclinat de peste 50 de ani. Avem fotografii de arhivă, care arată asta. Este o măsură bună de prevenţie că au împrejmuit zona, dar oricum, acolo nu intra nimeni. Noi aveam dinainte puse indicatoare că este interzis accesul în zona turnului şi în zona staţiei vechi de compresoare”, a spus Cătălin Cenuşă, reprezentant al Asociaţiei Planeta Petrila, cel care se pregăteşte de redeschiderea muzeului de la Mina Petrila.
Vizitele vor fi reluate, însă, Cătălin Cenuşă se plânge că acum Societatea de Închideri de Mine i-a luat una dintre clădirile pe care le-a amenajat acolo cu voluntarii.
„Noi suntem pregătiţi pentru a face un traseu în curtea minei Petrila, doar că acum nu o să mai avem Şcoala de Calificare. Ea a fost construită şi aşa era făcută, pentru a fi şcoală, fiind, pentru noi, un obiectiv important în care am învestit, dar de vreo trei săptămâni se scot toate din dispecerat şi din bibliotecă, lucruri cu o valoare istorică. Va deveni arhiva a celor de la SNIM VJ. Şi asta, în condiţiile în care noi le oferisem o altă clădire. Nu au vrut. Acolo ar mai fi avut puţin de investit. Aici au găsit totul bine întreţinut. Şi au spus că este a lor, atâta timp cât SNIM încă plăteşte impozit pe acele clădiri ”, a mai adăugat Cătălin Cenuşă, unul dintre minerii care a scos de la mina Petrila ultimă tonă de huilă. Tot Cenuşă spune că ar anexa la vagonetul cu cărbunii scoşi atunci din mină şi care se află în curtea minei, alţi doi vagoneţi, unul de la Uricani, iar altul de la mina Paroşeni, mine închise acum. Clădirile minei Petrila încă nu au fost preluate de la SNIM, iar cei de la Consiliul Judeţean Hunedoara spun că sunt gata să o facă. De vină a fost izbucnirea pandemiei, dar nu numai, iar între timp, cei de la SNIM consideră că, dacă tot plătesc chirie pe terenuri, pot să îşi facă în clădirea fostei şcoli, arhiva.
„Nu ştiu ce să spun despre modul în care ei se organizează acum. Avem în vedere în continuare preluarea activelor de la Mina Petrila. Din datele pe care le am, AGA SNIM nu s-a întâlnit şi nici nu a aprobat vânzarea activelor. Cu toate că avem cheltuieli mari în această perioadă, cu personalul medical, ori cu cei de la Protecţia Copilului, vom găsi resursele necesare pentru a cumpăra activele de acolo, dar, toţi ceilalţi trebuie să facă demersurile necesare pentru a le putea cumpăra”, a precizat Costel Avram, administrator Public al judeţului Hunedoara.
Din 15 mai se pot deschide muzeele, iar curtea minei Petrila cuprinde atât o mină-şcoală, cât şi mai multe obiective transformate prin grija arhitecţilor, a voluntarilor şi a lui Ion Barbu de la Planeta Petrila, în spaţii de vizitat. Cătălin Cenuşă le recomandă celor interesaţi şi un tur al muzeului salvatorilor minieri, dar şi a clădirii administrative, un tur la înălţime pe pasarelă, ori la puţul cu chip, atelierul mecanic şi toate sunt întreţinute, prin grija voluntarilor. Altfel de trasee pot dura cel mai puţin o oră şi acolo ghidul Cătălin Cenuşă, ori artistul Ion Barbu au avut turişti chiar şi de peste ocean.
Diana Mitrache
