La 23 de ani de la sângeroasele evenimente din 13 – 15 iunie, din Piata Universitãtii, fostul lider al minerilor din Valea Jiului vrea sã organizeze actiuni de rememorare a acelor evenimente si sã comemoreze victimele acelor zile.
Miron Cozma a declarat cã nu face acest lucru în calitate de presedinte al Partidului Social Democrat al Muncitorilor, ci de fost lider de sindicat, mai ales cã de curând au apãrut imagini care îi disculpã de minerii din Valea Jiului pentru violentele din ziua de 13 iunie. „Culmea, nu face Asociatia Victimelor Mineriadelor chestiunea aceasta, o fac eu. Nu în calitate de presedinte (n.r. de partid) o fac, ci eu, fostul lider al minerilor, împreunã cu victimele mideriadelor – pentru cã una dintre victimele de la televiziunea Românã, unde nu puteau sã intre minerii, Marius Stoica este presedinte al partidului meu pe Bucuresti – vom face o actiune prin care vom cere ca vinovatii pentru 13 iunie sã fie anchetati”, a declarat Miron Cozma. El a precizat cã este o obligatie moralã fatã de mortii de atunci, „pe care e clar cã nu i-au omorât minerii”, dupã cum spune Cozma. De asemenea, se va cere autorizatia organelor abilitate pentru organizarea unui mars si un miting, în Bucuresti.
Firul evenimentelor
Anul acesta se împlinesc 23 de ani de la ceea ce a fost numit „mineriada din iunie 1990”, consideratã cea mai brutalã si cea mai sângeroasã dintre toate.
În 13 – 15 iunie, fortele de ordine – sustinute de muncitori de la diverse întreprinderi, dar si mineri – au intervenit în fortã împotriva protestatarilor din Piata Universitãtii si a populatiei civile. În dimineata zilei de 13 iunie 1990, dupã orele dimineata, fortele de ordine au distrus corturile celor aflati în Piatã si au fãcut primele arestãri. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanti. „Oamenii muncii” sau „oamenii de bine” au venit imediat sã dea o mânã de ajutor celor care puneau în „pericol democratia”. În jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piata Universitãtii
scandând lozincile: “IMGB face ordine!”
si “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gândim!”. Pe strada paralelã cu Institutul de Arhitecturã douã cordoane de trupe USLA au încercat sã protejeze un obiectiv format prin încercuirea Pietei cu autobuzele din dotarea Politiei. Atmosfera s-a încins pânã în momentul când a izbucnit un conflict direct între protestatari si fortele trimise sã „curete Piata Universitãtii”. Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntãri violente între manifestanti si fortele de politie; au fost incendiate autobuzele politiei, sediile Politiei Capitalei, Ministerului de Interne si SRI.
Atunci este momentul în care intervine presedintele Ion Iliescu, care a lansat un comunicat în care se afirma: „Chemãm toate fortele constiente si responsabile sã se adune în jurul clãdirii guvernului si televiziunii pentru a curma încercãrile de fortã ale acestor grupuri extremiste, pentru a apãra democratia atât de greu cuceritã”.
Iliescu a multumit public minerilor!
În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petrosani spre Bucuresti. Ajunsi în Gara de Nord la ora 4 dimineata, minerii au fost preluati – conform datelor vremii – direct de angajati ai SRI si ai altor servicii secrete si au fost orientati spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piata Universitãtii, unde au pretins cã refac rondurile de flori distruse de corturile manifestantilor, pe platoul din fata Teatrului National. Imediat au pãtruns în incinta Facultãtii de Geologie, au ocupat balconul, simbolul libertãtii de opinie si au devastat o colectie unicã în Europa de flori de minã si zãcãminte geologice ca si sediul Ligii Studentilor. O soartã asemãnãtoare au avut si Facultatea de Litere si cea de Matematicã, dar si Institutul de Arhitecturã Ion Mincu si s-au rãzbunat crunt pe toti pe care îi considerau „intelectuali” si vinovati de fenomenul Piata Universitãtii. Minerii au mai devastat sediile PNTCD si ale PNL, unde au pretins cã au descoperit valutã falsã si arme si de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o statie radio si aparate de biroticã. Liderul studentilor, Marian Munteanu, a fost bãtut si aruncat apoi în fântâna de la Universitate, dar a scãpat ca prin miracol. Alti lideri au avut o soartã asemãnãtoare. Un alt grup a ocupat Televiziunea Românã, iar pe strãzile Capitalei s-a instaurat haosul. Toti „intelectualii, persoanele cu barbã, cei îmbrãcati cu haine fistichii”, dupã cum relata presa vremii, au fost bãtuti, arestati, urcati în dubele Politiei si interogati la o unitate militarã din Mãgurele. O zi mai târziu, în data de 15 iunie, la orele prânzului minerii au fost urcati în autobuze si transportati la complexul expozitional Romexpo, unde Ion Iliescu le-a multumit pentru „actiunea lor vitejeascã prin care au salvat democratia din România”. Imediat dupã aceasta au fost condusi la trenurile care îi asteptau în Gara de Nord, si transportati înapoi în Valea Jiului.
Numãrul victimelor este controversat. Oficial, conform evidentei de la comisiile parlamentare de anchetã, numãrul rãnitilor este de 746, iar numãrul mortilor este de sase: patru morti prin împuscare, un decedat în urma unui infarct si o persoanã înjunghiatã. Viorel Ene, presedinte al „Asociatiei Victimelor Mineriadelor”, sustinea, însã, ca existã documente, mãrturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnesti si Strãulesti, iar cifra realã a mortilor este de peste 100.
Carmen Cosman
