O hotãrâre a Consiliului Local Petrosani, adoptatã în 28 iunie 2017, reapãrutã în spatiul public, a dat frisoane unor alesi locali: ”dãm cu subsemnatul de nu ne vedem, dacã nu suntem vigilenti!” Douã nume grele, în ale mineritului si legãturile lor conexe, sunt asociate în demersul nasterii acestei HCL de vânzare a unui teren în zona Pietei Dacia – consilierul Petre Drãgoescu si avocatul Marinicã Daj.
Aparitia unei cereri de vânzare a unui teren, adresatã Primãriei si Consiliului Local Petrosani, care a dus la adoptarea unei hotãrâri de cãtre forul local, a produs tulburãri în institutia din fruntea urbei. Asta pentru situatia este atipicã în cadrul Primãriei, dar si în procedurile alesilor locali.
Este vorba de o cerere înaintatã, în 24 aprilie 2017, de un investitor, Mihai Alexandru Codreanu, printr-un avocat ales, Marinicã Daj, cunoscut ca fiind fratele fostului prim-procuror Dorica Maniu, fost jurist al Companiei Nationale a Huilei, fost angajat în procesele prefectului de Hunedoara, Aurelian Serafinceanu, actual avocat. Prin aceasta se cere vânzarea terenului din zona Pietei Dacia Petrosani, str. Aviatorilor fãrã numãr, care era concesionat investitorului din toamna anului 2013.
În urma cestei cereri, consilierul Petre Drãgoescu, fost si domnia sa coleg la CNH cu Marinicã Daj, ”gheata de aur” a atletismului românesc, a întocmit expunerea de motive prin care se cere vânzarea respectivului teren concesionarului cu drept de preemtiune, lucru foarte rar întâmplat în consiliul local, proiectele de hotãrâri venind de regulã din partea primarului. Posibil ca implicarea celor doi sã fi avut ca scop cresterea credibilitãtii investitorului, pentru cã douã semnãturi ”grele” luate alãturi în demersul adoptãrii hotãrârii consiliului local privind vânzarea terenului în cauzã avea, clar, sorti de izbândã.
De ce toatã aceastã tevaturã? Pentru cã investitorul Mihai Alexandru Codreanu avea mari datorii la plata taxei/redeventei pe concesiunea terenului – aproximativ 2 miliarde lei vechi. Adicã plata pe vreo doi ani, plus penalitãtile si indicele de inflatie.
O cerere contradictorie, pe alocuri mincinoasã
Cererea întocmitã de avocat se contrazice de la un paragraf la altul, apoi invocã articole din Constitutia României, care nu are nici o legãturã cu o licitatie pentru concesionarea terenului, una peste alta recunoscând cã nu a respectat nici o cerintã a obiectivelor înscrise în contractul de concesiune – financiar, economic, social).
Respectivul înscris ori s-a bazat pe prostia/nepriceperea consilierilor în ale justitiei sau, cel mai probabil, pe lipsa de atentie cuvenitã unor asemenea motivatii. Si asta pentru cã cererea începe cu o minciunã în Argumente privind starea de fapt: ”pânã în prezent obiectivele urmãrite de pãrti si înscrise în art.1 alin.2 din contractul de concesiune (financiar, economic si social) nu au fost îndeplinite decât în parte respectiv plata redeventei pânã la finele anului 2016 si constructia spatiului comercial în suprafatã utilã de 245,58 mp în stadiul de constructie ”la rosu”.
Argumetul relevã faptul cã plata redeventei este în grafic la sfârsitul anului 2016. Dar ce scrie negru pe alb trei alineate mai jos? Cã lucrurile nu stau asa! Citãm: ”la o analizã atentã însã în conditiile prezentate în care costul anual al redeventei este de circa 11.000 EURO anual iar datoria restantã reprezentând redeventa neplãtitã de circa 21.000 EURO iar accesoriile (penalitãti si indice de inflatie) reprezintã circa 22.000 de EURO, finalitatea obiectivelor stabilite prin contract este imposibilã de realizat în actualele conditii economice si contractuale;” (am respectat textul cererii – n.n.) Concluzie – în primul paragraf s-a mintit, în al 5-lea s-a dat de gol recunoscând cã redeventa neplãtitã se ridicã la aproape doi ani, respectiv 21.000 euro.
Tânguielile ”Dragonului rosu”
Pe alte douã alineate ample din cadrul ”II. Argumente privind temeiurile de drept ale cererii formulate…”, avocatul i-a plimbat pe consilieri si pe primar prin acte juridice, prin decizii si Constitutie în dorinta de a arãta cã ”se creeazã premisa iminentã a unei disproportii dintre scopul legitim urmãrit de cãtre autoritatea localã si sarcina excesivã impusã de mecanismul reglementat de autoritatea statului(…)” si cã ”…trebuie respectat si reglementat un just echilibru între interesele statului si orice persoanã aflatã în raporturi juridice cu acesta;” Mai mult, fortând nota în a arãta cã redeventa este mare si ar prãbusi afacerea, avocatul face trimitere la Constitutie transformând o redeventã în urma unei LICITATII în creantã fiscalã discriminatorie pentru clientul sãu care a acceptat-o la vremea respectivã prin semnarea contractului de concesiune nr. 1973, din 09.09.2013.
Cum motiveazã av. Marinicã Daj taxa abuzivã si discriminatorie a fost un deliciu pentru avocati si juristi consultati de noi:
”- redeventa din contractele de concesiune are natura unei creante fiscale deci si rolul de sarcinã fiscalã. Potrivit art. 56 alin. 2 din Constitutia României ( Art. 56 – Contributii Financiare (2) Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure asezarea justã a sarcinilor fiscale – n.n.) sistemul legal trebuie sã asigure justa asezare a sarcinilor fiscale. Acest text presupune respectarea principiilor: egalitãtii, echitãtii si justitiei sociale; fiscalitatea sã fie proportionalã, echitabilã si nediscriminatorie, capacitatea contributivã a contribuabililor, sens în care s-a pronuntat Curtea Constitutionalã în aceste domenii. În concret dacã sarcina fiscalã stabilitã prin contract de concesiune se mentine prin derularea acestui contract, efectul este acela al injustei asezãri a acestei sarcini si cel al creerii unui dezechilibru între interesele autoritãtii locale si concesionar;”
Hai, pe cuvânt?! Cum sã fie egalitate într-un pret de concesiune obtinut prin licitatie?! Se pare cã pretul a fost ridicat considerabil la respectiva licitatie, apoi lãsat în brate actualului investitor si acceptat de acesta.
Cererea contine foarte multe tânguiri pe marginea acestui pret, dar a mers si pe latura sensibilã, emotionalã, cea socialã, a locurilor de muncã pentru tineri, a închiderii minelor, dar si pe faptul cã investitorul se strãduieste sã tinã în echilibru afacerea – comert si servicii – lucrând periodic în strãinãtate, respectiv Anglia, pentru a face fatã si cheltuielilor invocate, dar si a investitiei care se ridicã la vreo 64.000 de euro. În zona Pietei Dacia se stie cã Mihai Alexandru Codreanu a dorit/doreste sã dezvolte un centru comercial asemãnãtor cu ”Dragonul rosu” din Bucuresti, ceea ce nu e rãu deloc, doar cã a fost prins în hãtisul promisiunilor si al duritãtii lumii afacerilor.
Datorie – douã miliarde, vândut cu 246 de milioane
Consiliul Local Petrosani a adoptat, în sedinta din 28 iunie 2017, hotãrârea prin care i se vinde terenul pe care respectivul investitor a construit un imobil industrial P+1E, în suprafatã de 145 mp, la pretul de 24.660 ron, pret ce vine ca o recompensã a investitorului pentru ”chinurile” atât de plastic prezentate de avocatul sãu ales.
Totusi, hotãrârea precizeazã la art.5 cã ”Împuterniceste pe domnul Primar Tiberiu Iacob Ridzi sã semneze contractul de vânzare-cumpãrare în fata notarului public. Contractul de vânzare-cumpãrare nu se va încheia pânã nu se va plãti redeventa la zi”.
De precizat cã Mihai Alexandru Codreanu a cerut, prin acelasi avocat ales, sã i se aprobe esalonarea sumelor de bani reprezentând accesorii – penalitãti si indice de inflatie -, în cel putin 12 rate egale, începând de la data probãrii vânzãrii terenului concesionat si dupã plata redeventei restante. Lucru aprobat, desi nespecificat explicit, ca termene de platã, în HCL.
Consilierii locali care au fost nelinistiti prin scoaterea pe tapet a acestei cereri si hotãrârea adoptatã la sfârsitul lunii iunie, pot rãsufla usurati. Au scãpat de ceea ce se temeau: ”dãm cu subsemnatul de nu ne vedem, dacã nu suntem vigilenti!” De precizat cã un consilier local, care este la rândul sãu avocat, Claudiu Cornea, a votat împotriva acestei hotãrâri.
Ileana Firtulescu
