Sâmbătă, 24 februarie 2024, ora 11.00, la Expoziția de Istorie Locală și Etnografie Brad din cadrul Muzeului Civilizației Dacice și Romane din Deva se va desfășura un atelier de confecționare a mărțișoarelor. La atelier vor participa artiștii
plastici și scriitorii brădeni, membri ai Clubului „Dialogul artelor”,
colaboratori ai muzeului.
Vor fi confecționate mărțișoare din materiale diverse, în funcție de preferința și imaginația participanților la atelier.
Ziua stabilită pentru confecționarea mărțișoarelor poartă denumirea, în zona noastră, de Cap al primăverii, o zi care anunță sosirea iminentă a timpului frumos. În trecut, femeile respectau această zi: nu țeseau, nu torceau, nu coseau. Nici pe ogoare sau în livezi nu era bine să lucrezi. În popor se spunea că ziua trebuie să fie ținută pentru cap, cu înțelesul de a fi respectată pentru a nu suferi de dureri de cap tot anul. Cap pentru cap era sintagma folosită în
popor pentru a caracteriza această zi.
Pentru a pregăti viitoarele recolte bogate, femeile obișnuiau și la Capul Primăverii, așa cum făceau și la sărbătoarea Sfântului Trifon
(1 februarie), să arunce de 12 ori în văzduh cu semințe de grâu și cânepă amestecate cu cenușă, păsărilor, pentru ca acestea să nu prade
holdele de cereale, în vară.
În sudul țării, ziua respectivă este patronată de Dragobete, un zeu tânăr al iubirii din panteonul
autohton, păstrat până astăzi în tradiția populară.
Purtarea mărțișorului a devenit astăzi un obicei comun, golit însă de semnificația sa ancestrală. Se știe că, în trecut, mărțișorul era un simplu șnur din două fire de lână răsucite, inițial de culoare albă și neagră, apoi roșie și albă, fără să aibă alte adaosuri. El se lega la gât sau la mână, reprezentând funia anului care simboliza cele două anotimpuri de bază: iarna și vara. Sub scutul acestor două energii majore care se împrospătau la începutul primăverii, se puneau toate persoanele purtătoare de mărțișoare.
De asemenea,
șnurul mărțișorului înmănunchează
contrariile: lumină-întuneric, frig-căldură, fertilitate-sterilitate, viață-moarte.
Inițial, mărțișorul a fost un obiect ritual, așa cum am amintit, care a devenit în vremurile noastre obiect de podoabă purtat în piept sau la mână. De șnur, la un moment dat, s-a legat o monedă de argint pentru ca purtătorul să fie apărat de toate relele și să fie curat ca argintul. Fetele și nevestele tinere îl purtau și pentru
a fi frumoase, rumene în obraz, sau pentru a nu fi arse de soare.
În funcție de zonă, mărțișorul se purta până la 9 Martie, Armindeni, Florii, până la înfloritul pomilor, al trandafirilor, porumbarului, măceșului, până la venirea berzelor sau până la cântatul cucului.
Obiceiul mărțișorului răspândit pe tot teritoriul României, practicat și în alte zone est-europene (Bulgaria, Macedonia, Republica Moldova) a fost înscris de UNESCO, în anul 2017 în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural European Imaterial al Umanității.
Monica Dușan, muzeograf
