S-a nãscut la Cluj în 13 noiembrie 1919 si, la 100 de ani toatã comunitatea localã i-a fost alãturi. Este o lectie de istorie vie, un om care a stiut sã îsi iubeascã tara, motiv pentru care a si primit în dar un Drapel al României, este veteran de rãzboi, iar chinurile pe care le-a îndurat de-a lungul vietii sale sunt prea mult pentru a putea fi povestite.
În Valea Jiului, Alexandru Dobocan, cãci despre el vorbim, a ajuns prin 1940, la începutul celui de Al Doilea Rãzboi Mondial si a lucrat la mina Jiet. A fãcut armata la vânãtori de munte si de aceea i-au fost alãturi la ceas aniversar reprezentanti ai vânãtorilor de munte de aici, care au si povestit despre fapte de eroism ale lui Ion Dobocan si a camarazilor sãi, istoria fiind prea sãracã în a reda astfel de evenimente pe care un astfel de om le-a îndurat la propriu. Toatã lumea i-a cântat La multi ani si veteranul de la Petrila, care nu lipseste de la niciun eveniment al camarazilor sãi mai tineri de arme, le-a multumit în felul sãu.
La ceas aniversar, bãtrânul Dobocan a fost omagiat de comunitatea de la Petrila, dar si de cea de la Vulcan. „Cu totii ne-am strâns azi, aici, ca sã îl sãrbãtorim pe domnul Dobocan, care a împlinit 100 de ani. Este o poveste vie, un om care, de când sunt eu în administratie, l-am vãzut prezent la toate actiunile militare pe care noi le-am organizat pe raza orasului Petrila. Are în inimã tara asta, pentru care a si luptat”, a spus Vasile Jurca, primarul orasului Petrila.
Gheoghe Ile a tinut sã îi fie aproape la ceas aniversar omului care a venit mereu la actiunile organizate în memoria militarilor care si-au dat viata. Domnul Dobocan nu a lipsit, ba mai mult, a venit mereu si le-a spus tuturor povesti despre luptele de pe front.
„Este un om care meritã un astfel de eveniment. Rareori putem sã participãm la asa evenimente si acum vedem pe viu un om care a trãit 100 de ani. Avem si noi Centenarul Cultului Eroilor si este un moment important. Asa cum a participat si domnul Dobocan la toate activitãtile cu tineri, sau la ceremonii militare, suntem si noi azi cu el, aici. Sã stiti cã nici nu ne putem imagina ceea ce el a trãit. Probabil, cu vrere sau fãrã, uitãm cã mai avem câtiva astfel de oameni, foarte putini si meritã sã îi sãrbãtorim pe cei ce mai sunt. A trãit 100 de ani în care a luptat, a fost 5 ani în rãzboi si dupã a povestit mereu cum a luptat, ca noi sã avem azi libertate. Este emotionant azi pentru noi toti, pentru cã suntem alãturi de acest om simplu, modest si care a stiut sã îsi iubeascã tara ”, a spus Gheorghe Ile, primarul municipiului Vulcan, care i-a urat sãnãtate bãtrânului Dobocan si i-a cerut primarului de la Petrila sã îl sãrbãtoreascã an de an pe acest om, atât timp cât va fi în viatã.
Despre fapte de eroism ale acest om a vorbit si Dorel Schiopu, secretar general al Asociatiei Cultul Eroilor Filiala Hunedoara si asta pentru cã, nu o datã, a fost martor al povestirilor de neimaginat din rãzboi. „Anul trecut i-am propus veteranului Dobocan o întâlnire cu tinerii de liceu si ne-a uimit cã voia sã vinã la locul întâlnirii pe jos. Asa a fost mereu, modest. Câti dintre noi vorbim despre eroi, dar îi si vedem? Sã stiti cã asa aratã un erou si sã vã spun cã au plecat la rãzboi în numele ordinului Ostasi români vã ordon treceti Prutul si sã stiti sã au plecat cu inima deschisã. Când a fost cedatã Basarabia, au plâns oamenii în genunchi, pe strãzi. Rãzboiul a fost rãzboi, dar asa fost misiunea lor, ca pe una de eliberare de nenorociri a celor din Basarabia si Bucovina. (…) Dintr-un batalion de 600 de oameni, undeva în Ucraina, au fost încercuiti si în douã ore, au rãmas 187. Avem un locotenent din Vulcan, Anton Balomir, care a fost gãsit cu teastã crãpatã si avea fotografia lui Stalin. Era coleg cu domnul Dobocan si de atunci au trecut 78 de ani. Sã stiti cã a dus viatã cumplitã, dar acest om a fost pânã în Caucaz pe jos. Pãi si cu autocarul e mult. Dar ei au ajuns si si-au fãcut datoria. Batalionul 9, vânãtori de munte a fost decorat de Maresalul Antonescu, personal, pe front”, a povestit Ioan Dorel Schiopu, care explicã cum oameni ca domnul Dobocan au fost prizonieri în URSS. Zeci de mii de soldati au trãit acolo cosmaruri de neimaginat, iar domnul Dobocan a fost printre ei. Au mâncat 4 ani numai ciorbã de sfeclã cu pâine si lucrau în minã, iar când a furat un soldat douã verze si a mâncat 3 frunze de varzã, a fost sãrbãtoare.
Aceasta a fost viata plinã de neajunsuri si greutãti, însã, Alexandru Dobocan le-a trecut cu bine si a ajuns acum sã sufle în tortul cu cifra 100. A fost greu, dar acum, cã a avut alãturi toatã familia sa, comunitatea localã, parcã a fost si mai fericit ca niciodatã.
„Sã trãiascã România mare si toti cei care locuim în ea! Vã urez si eu la multi ani, cã mã bucur cã domnul primar a fãcut posibil sã ne adunãm aici si sã vorbim despre tara noastrã. Îi multumesc la Dumnezeu cã mi-a dat sãnãtate si am împlinit un numãr frumos de ani”, a spus Alexandru Dobocan în scurta sa alocutiune la cei 100 de ani, când a si recitat poezii despre tara pe care a apãrat-o în luptã. Alexandru Dobocan a primit mai multe distinctii, medalii si un Drapel National, 1.000 de lei de la primarul Vasile Jurca si faptul cã familia i-a fost alãturi a fost pentru dânsul cea mai frumoasã poveste din cei 100 de ani.
Diana Mitrache
