La Jocurile Paralimpice din 2017, Ionut Claudiu Butoi din Câmpulung a adus argintul pentru România, în finala de tir cu arcul, la categoria Compound Invictus Games Toronto, fiind al doilea dintre 550 de arcasi din 17 tãri, toti fosti soldati în teatrele de operatiuni din Afganistan.
Viata i-a fost nedreaptã în 2008, când a fost rãnit, dar a avut curajul sã se întoarcã acolo 10 ani mai târziu.
„Singurul resentiment pe care l-am avut a fost când am vãzut spitalul. M-am si vãzut pe mine, pe unul dintre paturi. Nu stiam pe care am stat, dupã ce am fost rãnit. Mi s-a spus dupã aceea unde am stat. Acolo am avut o retrãire”, a explicat omul în scaunul cu rotile, Ionut Claudiu Butoi, arcas Invictus, CSA Steaua. Noi l-am gãsit, la Aninoasa, pentru cã ne-a atras atentia un arcas în scaunul cu rotile si ne-am întrebat care ar fi povestea unui astfel de om. E membru în lotul national Invictus, pentru cã din Afganistan, acum 10 ani, s-a întors luptând între douã lumi. N-o sã uite niciodatã ziua de 31 august 2008.
„S-au împlinit 10 ani. Mã întorceam din patrulã, dupã 24 de ore, o bombã sub tuburile de drenaj, explozie si în urmã o groapã cât sã intre un autoturism în ea. Sansa mea a fost cã suflul m-a aruncat. Dacã rãmâneam, decedam la fel ca si camaradul meu Dragos Alexandrescu. A fost sansa mea… am scãpat dar mi s-a rupt coloana”, spune Ionut, omul care si acum afirmã cã a fost cât se poate de constient cã se va întâmpla ceva rãu, dar a mers mai departe, pentru cã asta era misiunea lui, iar prima grijã era sã nu îi explodeze munitia pe care o cãrau ei în patrulã. Au urmat ani în care orice om ar fi trecut prin Iad, dar Ionut s-a întors printre ai lui si a luat viata de la capãt. Faptul cã este acum în scaunul cu rotile nu e cel mai rãu lucru ce i s-a întâmplat, pentru cã, el singur, cu un curaj inimaginabil, ne-a spus cum vede acum lucrurile.
„Au trecut 10 ani, cei mai frumosi din viata mea. Au fost si în agonie si extaz, le-am avut pe toate, dar totul este ok acum. Am o familie frumoasã si viata merge mai departe”, afirmã Ionut.
Si-a gãsit un refugiu în sport si, chiar dacã nu este de mult timp arcas, este unul foarte bun. A demonstrat-o în Canada, la ultimele Jocuri Paralimpice Invictus si e mândru de ceea ce a realizat în ultimii ani. „Particip si la jocurile Invictus, ca militar, dar la Aninoasa reprezint Clubul Steaua, din care fac parte. Unii oameni ar crede cã este usor, cã stãm jos. Dar nu e asa. Noi nu avem stabilitate în abdomen, cã avem aceastã afectiune la coloanã si trebuie sã îmi gãsesc echilibrul, atunci când încordez arcul. E greu, dar se poate. Eu practic de un an jumate si deja am ajuns la o performantã bunicicã. Am obtinut medalie de argint în Canada si aur cu echipa. A fost primul concurs international de mare anvergurã. Nu mã asteptam, dar am reusit. Este greu acolo sã câstigi. Cei mai multi zic cã vin sã vadã cum e, dar e o competitie este în adevãratul sens al cuvântului. La tir cu arcul au fost si cele mai multe medalii si cea mai mare investitie din tot lotul României, dar important este cã am obtinut medalii si nu am mers degaeaba acolo”, spune Ionut Claudiu Butoi, arcas Invictus, CSÃ Steaua. Viata lui Ionut a luat-o de la capãt, un fel de restart, dar nu a uitat de unde a ajuns asa. A mers înapoi în Afganistan si a retrãit momentele dure ce l-au aruncat în scaunul cu rotile. Se crede un învingãtor, iar viata lui este o lectie pentru noi toti. „Acum un an si jumãtate chiar am fost în scaunul cu rotile înapoi în Afganistan. Chiar îmi doream sã fac si o patrulã si sã fiu si top cover. Le-am zis cã nu stau în spate. Dacã tot merg acolo, nu stau în spate, cã nu e genul meu. Mi-ar fi plãcut sã fac patrulã”, a conchis sportivul. Viata i-a dat o nouã sansã si, printre arcasii din Aninoasa, care au venit la Campionatul national de tir cu arcul, s-a remarcat cã fiind unul dintre cei buni.
Nu s-a putut compara cu ei, dar e ambitios si ne promite cã, alãturi de ceilalti camarazi la fel ca el, ne va face sã mai auzim de el.
Diana Mitrache
