Hotii de fier vechi si-au fãcut hãrti cu gropile în care rebuturile si resturile de materiale feroase de la uzinele din Vale erau pur si simplu îngropate, iar cuvântul „reciclare” nu exista în vocabularul diriguitorilor.
Resturile sunt astãzi, în capitalism, manã cereascã pentru disponibilizati, sãraci dar si hoti deopotrivã. În urmã cu un an de zile magnetii au dezgropat tot ce era la suprafatã si putea fi vândut la fier vechi. Acum, dupã ce au ras fierul din alte locuri, s-au întors la muncã pentru a dezgropa „comorile” de la adâncime.
Uzinele din Valea Jiului, construite în perioada regimului comunist, fãceau risipã de materiale într-o perioadã în care otelul era mai mult decât suficient.
Tot ce rãmânea în urma procesului de productie, dar si componente perfect functionale, în loc sã fie depozitate pentru reciclare, erau pur si simplu îngropate.
Mai exista un motiv pentru care diriguitorii uzinelor comuniste apelau la acest tertip pentru cã, în fond, era vorba doar de un tertip si nicidecum de vreo mãsurã economicã. Reciclare se fãcea si în acele vremuri, iar combinatele de la Hunedoara si Cãlan abia asteptau materialul devenit pentru unii, astãzi, la fel de pretios ca aurul. Directorii uzinelor din Valea Jiului preferau sã arunce materialele pentru a putea raporta îndeplinirea planului, iar la controalele securistilor puteau arãta depozitele goale.
„Comoara” de deasupra Petrosaniului
Fosta uzinã care producea o mare parte din componentele folosite în minele de cãrbune din Vale este un exemplu. Umirom Petrosani, actuala Gerom, avea pânã la Revolutie mai multe astfel de „depozite”, iar unul dintre ele, în care sunt au fost aruncate zeci sau poate tone de materiale feroase, este situat în apropiere de poligonul militar din Petrosani.
De „comoara” îngropatã au aflat si „magnetii” care astãzi o dezgroapã pentru a-si face rost de bani e buzunar sau în unele cazuri de pâine.
Asa se face cã zona respectivã este brãzdatã de adevãrate transee sãpate cu trudã pentru o bucatã de metal. Vara trecutã hotii au scos toate conductele de la turnul de apã al UMIROM si le-au cãrat la fier vechi. „Lucrarea” a durat toatã vara iar mai apoi magnetii sau reorientat spre ale platforme unde fierul se „scoate” mai usor.
Pe semne cã s-a terminat pentru cã s-au reîntors cu lopetile si târnãcoapele la „groapa de gunoi” a fostului UMIROM.
Au stricat un drum
„Aici au îngropat pe timpul lui Ceausescu tot ce nu le mai trebuia si dacã au aruncat înseamnã cã pot sã iau cât vreau sau cât gãsesc.
Am întrebat dacã e pãmântul momârlanilor ca sã nu facã scandal cã sap si nu este. Pentru o zi de sãpat adun, dacã am noroc si dacã bãtrânul (n.r. tatãl lui) îsi aduce aminte bine zona unde este îngropat fier, si câte 50 sau 100 de lei.
Este mai bine decât sã lucrezi la patron. El te plãteste putin si dacã vrea. Am fost la constructii si câstigam tot atât dar munceam de-mi sãreau ochii si era tot timpul cineva în spatele meu. Muncesc si acum dar mãcar stiu pentru ce si am liniste”, spune bãrbatul.
Nu are însã liniste pentru cã la turnul de apã al uzinei s-au întors mai multi magneti decât oricând. Chiar dacã nu stiu unde sunt gropile de fier vechi, tot reusesc sã scoatã bani de buzunar. În special de pe urma deplasãrii când se mai „lipesc” de câte o sinã de cale feratã sau o teavã puse sã tinã gardurile localnicilor din zonã. În plus mai au si o altã facilitate a aceluiasi fost mamut industrial pe care-l dezmembreazã bucatã cu bucatã. Acum a mai rãmas doar armãtura din peretii de beton. Magnetii nu se lasã însã descurajati si cu baroasele mãruntesc peretii pentru un pumn de fier beton. Totusi, pãgubiti nu prea existã pentru cã mamutii industriali sunt falimentari ori au dispãrut cu totul, gratie si „magnetilor”. Sunt însã si pierderi colaterale pentru cã în goana lor de a dezgropa metalul, hotii stricã totul în cale. Exemplu este si drumul cãtre bazinele de apã ale Petrosaniului unde operatorul de apã abia l-a refãcut pentru a putea duce materiale si echipamente la sectia din subordine si pe care magnetii îl stricã din nou.
Maximilian Gânju
