Traditia, portul popular si jocurile momârlãnesti au fost din nou la loc de cinste, la înãltime, la poala Parângului. Duminicã a avut loc o nedeie asa cum erau cele de acum 100 ba chiar 200 de ani.
Drumul pânã în zona Sasa Bãura nu este deloc usor, dar ciobanii îl fac zi de zi, din obisnuintã. Pe parcurs, însã, te lasi usor furat de peisajele mirifice. Muntii Parâng din fundal strãjuiesc falnic poienitele aproape colorate de atâte flori de câmp. Clãile de fân se zãresc pe câte o coamã de deal, iar vacile pasc linistite, în depãrtare, parcã pictate în acest tablou. Duminicã dupã-masa, dupã slujba de la bisericã, momârlanii din Livezeni, Lunca Jiului, au urcat la munte, unde unul dintre localnici a organizat o nedeie asa cum se fãcea demult. Pe mãsurã ce se apropia ceata de petrecãreti, cu strigãte si cântec din fluier, gazda, Dorel Cãlina se pregãtea sã-i astepte în poartã cu plosca cu tuicã. “Bine-ati venit!”, le strigã el momârlanilor îmbrãcati în straie de demult. “Bine v-am gãsit, gazda noastrã!, rãspund într-un glas musafirii.
Cum oaspetii au venit cu chef de joc si voie bunã, animati si de drumul pânã la „coliba lu’ nea Cãlina” din Bãura, în scurt timp s-au pus pe petrecere, asa cum doar ei stiu sã facã. Unii dintre ei au început încã de la poartã.
Si, ce ar fi o nedeie momârlãneasã sus, la munte, fãrã o tocanã de miel gustoasã?! În scurt timp s-a aprins focul, iar mâncarea a fost pusã la clocot. Între timp, formatiile de muzicã popularã si câtiva tineri cântãreti locali au început sã cânte pe pofta invitatilor, care nu au stat o clipã. Apoi, pe ritmurile formatiei Anena, momârlanii s-au învârtit si mai cu foc, iar bãtrânii si-au adus aminte toate strigãturile de joc.
––
“Pentru mândra de la stâni
Am lovit cu boata-n câini
Pentru mândrele din sat
Multe boate am crãpat”
“De când fac tuicã de prunã
Minte am da’ nu mi-i bunã
Si de cân’ to beu din ie
Minte am da’ nu-i a me”
––
Localnicii care au luat parte la nedeie au spus cã duminicã, cel putin, parcã s-au întors în timp. “Am promis cã dupã Pasti am sã organizez o nedeie asa cum era demult si am fãcut-o. Întotdeauna, de Sânziene sau aproape, la munte, momârlanii obisnuiau sã se adune pe la colibele lor, în munti, sã joace si sã petreacã pânã în zori. Atunci, însã, se fãceau învârtite doar pe muzicã din fluier cã nu erau formatii. Se adunau câte 4, 5 fluierasi, iar tãranii jucau ”, ne-a declarat Dorel Cãlina, organizatorul acestei nedei.
Si, spre searã, chiar dacã ploaia ameninta din ce în ce mai tare, tot s-a întins masa sub crengile pomilor unde momârlanii s-au ospãtat cu poftã, pentru ca mai apoi sã se întoarcã din nou la joc.
Luiza Andronache
