„Aurul dacilor” din judetul Hunedoara le face cu ochiul investitorilor straini, dar pentru statul român zacamintele aurifere sunt prea scumpe pentru a mai fi exploatate. Perimetre aurifere care sute sau mii de ani au asigurat prosperitatea zonelor respective sunt acum circuri ale foamei, de unde hotii s-au servit în voie si au ascuns astfel alte jafuri mult mai mari.
Blestemul aurului dacic pare sa fi lovit crunt fostele perimetre miniere aurifere hunedorene, care au înflorit si s-au dezvoltat tocmai datorita acestei industrii extractive. La Mina Barza, în zona Brad, s-a extras aur timp de 2100 de ani, pâna în 2007 când guvernantii au pus lacat pe exploatarea miniera unde se spune ca era cel mai pur aur din Europa. Un am?nunt total neinteresant pentru cei care au condus România. Declinul subunitatii extractive începuse cu ceva timp în urma, când numarul angajatilor s-a tot restrâns, pentru ca în 2007 aurul dacic sa nu mai fie interesant. Era prea scump, iar pretul pe piata scazut. Florin Cazacu a lucrat 18 ani la aceasta mina si timp de 10 ani a fost lider de sindicat, asta pâna în 2004 când a devenit primar al Bradului. S-a luptat pentru mentinerea în activitate a minei, pentru minerii care îsi vedeau viitorul mai negru decât maruntaiele pamântului. Din important perimetru aurifere, Bradul a devenit mai întâi zona defavorizata, iar ulterior a ramas si fara acest statut, cum a ramas si fara principalul obiect de activitate. 
„Închiderea Minei Barza a afectat foarte grav nivelul de trai în întreaga zona. La Mina Barza lucrau în 1990 5000 de oameni si pe o raza de 40 de kilometri exista transport pentru muncitori. De fapt, toata evolutia economica si sociala a municipiului Brad si a localitatilor înconjuratoare a depins de evolutia exploatarii miniere Barza. Exploatarile miniere din zona Bradului si nu numai acestea, ci din tot judetul, au functionat vreme de aproape 2000 de ani si evolutia localitatilor noastre a fost strâns legata de evolutia acestor exploatari”, spune Cazacu. Este logic ca daca iei si nu mai pui la loc, rezerva se va gata, dar cui sa-i pese? „În 1936, societatea Mica, cei care exploatau aurul, într-o dare de seama scria ca productiile mari de aur nu trebuie sa bucure conducerile exploatarilor, pentru ca, în timp, zacamântul va saraci. Trebuie create alternative, pentru ca alta industrie sa ia locul acesteia, când va apune. Din pacate, din 1990 si pâna în 2007, anul în care s-a luat decizia închiderii tuturor exploatarilor miniere aurifere, toti cei care au guvernat aceasta tara nu s-au gândit sa creeze alternative în aceste zone monoindustriale si aici e vorba de Brad, Rosia Montana, Abrud, Baia de Aries si alte localitati unde au functionat exploatari miniere auriefere, care au fost lasate de izbeliste. În 1998 s-a creat un statut de zona defavorizata pentru anumite regiuni care depindeau de exploatarile miniere, dar acest statut nu a reusit sa atraga investitori sau sa compenseze închiderea exploatarilor aurifere”, a mai spus primarul din Brad. Cazacu a ajuns sa aiba convingerea ca totul nu a fost decât o strategie pâna la urma, pentru ca sunt coincidente mult prea mari: „Am sentimentul ca multe au fost lasate de izbeliste de catre clasa politica în mod voit. Este putin cam greu de înteles de ce imediat dupa ce au fost închise exploatarile miniere, pretul la principalele metale rezultate din exploatari a crescut vertiginos. În 2007, în momentul închiderii Exploatarii Miniere Barza, pretul aurului era destul de scazut sic osturile de productie erau foarte mari. Dupa închiderea exploatarii, pretul la aur a crescut pâna la de 6 – 7 ori, costurile nu au crescut în acelasi ritm si astazi, daca exploatarea aurifera Barza ar fi functionala, în conditiile tehnice de la închiderii, mina ar fi fost rentabila”. În anul 2006, Mina Barza, care apartine de Compania National? MINVEST Deva, a intrat în program de închidere si ecologizare pentru care au fost alocate de la bugetul de stat 14,625 milioane de lei, potrivit datelor de la vremea respectiva. Jaf cu banul public, dupa cum explica Florin Cazacu. „Nici nu a avut loc o închidere asa cum ar fi trebuit facuta dupa normele tehnice de închidere a unei exploatari miniere. Exploatarile au fost parasite si a fost declarata procedura falimentului. Minele nu au fost închise, din punct de vedere tehnologic, asa cum ar impune legea. Ele au fost parasite, apele au început sa se ridice în puturi. Au început sa scoata fierul vechi din exploatari, au distrus orice însemna functionalitatea din punct de vedere tehnologic si, dupa aceea, a fost lasata prada hotilor de fier vechi. Incintele miniere nu au mai fost pazite, iar lichidatorii care au preluat activele minei au avut un singur scop, respectiv sa vânda cât mai repede fierul vechi, sa vânda tot ce se poate vinde fara nici un fel de controla supra acestei operatiuni. Hotii de fier vechi, pot sa spun, au acoperit marile hotii ale lichidatorilor”, arata fostul lider de sindicat, actualmente edil – sef al Bradului.
Sacarâmbul pastreaza doar amintirea unei exploatari înfloritoare
Si la Sacarâmb istoria e prafuita, chiar daca de aici e se extragea un aur atât de special încât a primit numele de „sacarâmbita”.
Activitatea în zona a fost întrerupta definitiv în 2006, dupa ce a intrat pe o panta descendenta. Cu vreo 300 de ani în urma, zona a fost considerata „El Dorado-ul” Europeni, dupa ce aici s-a descoperit unul dintre cele mai bogate zacaminte de aur si argint din Europa, asa ca imediat locul a atras muncitori din mai toate partile fostului Imperiu Habsburgic. Datele vremii arata ca, în perioada 1748 – 1876 Sacarâmbul a fost considerat cel mai rentabil complex minier din Europa, de aici fiind extrase peste 40 de tone de aur, o cantitate impresionanta chiar si în zilele noastre. Încet – încet zona a devenit pustie, iar activitatea extractiv? a intrat în declin. Între 1960 si 1970, de la Sacarâmb se mai scoteau peste 200 de kilograme de aur pe an si mai bine de 2.000 de kilograme de argint, pentru ca în anii ‘80 galeriile sa înceapa sa se închida, rând pe rând. Apoi, în 2006, mina s-a închis definitiv. Satul nu a murit, pentru ca în zona se vorbeste despre un potential energetic unic în lume, iar în urm? cu vreo 10 ani în locul exploatarilor aurifere au început sa rasara casele de vacanta.
File de istorie la Certej
O alta fila a istoriei aurifere s-a scris la Certej, acolo unde exista doar un perimetru minier neecologizat si un proiect de redeschidere a unitatii extractive. Perimetrul aurifer de la Certej a reintrat în atentie odata cu scandalul generat de emiterea acordului de mediu pentru proiectul propus de Eldorado Gold Corporation. Aici s-a extras însa aur timp de sute de ani, pâna în 2006, când mina a fost închisa pentru ca era neprofitabila. Altfel spus, costurile de productie erau prea mari fata de venituri, asa ca s-a pus lacat pe aurul de aici. Dar, în timp ce aurul dacic este neinteresant pentru statul român, pentru investitorii privati zona pare din nou un El – Dorado. La Certej exista un proiect avansat, care presupune procesarea a 45 de milioane de tone de minereu cu o concentratie de 1,8 g de aur pe tona de minereu, precum si utilizarea unei cantitati de cianura de sodiu de 1653 tone pe an, timp de 16 ani, adica pe perioada de operare a minei. Ca si în cazul proiectului Rosia Montan?, reziduurile rezultate dupa prelucrare, inclusiv cele cu cianura si metale grele, vor fi depozitate într-un iaz de decantare în aer liber cu o suprafata totala de 63 de hectare. De asemenea, în zona Barza, desi nu exista proiecte de exploatare, sunt, în schimb, prospectiuni.
Carmen Cosman
