Fostii angajati de la UMIROM, care s-au format ca specialisti la aceastã uzinã de producere si reparare a utilajului minier, consideratã vârful de lance al fabricilor de profil din tarã, vor sã protesteze public fatã de modul în care a ajuns societatea.
Dupã privatizarea ei, UMIROM a ajuns o ruinã, iar tot ceea ce s-a putut valorifica – inclusiv echipamente de lucru – a ajuns la fier vechi. Fostii angajati ai societãtii sunt nemultumiti de ceea ce s-a întâmplat dupã cumpãrarea uzinei de cãtre ex-prefectul Aurelian Serafinceanu si anuntã cã vor protesta public.
“Opinia mea si a celor multi care ne-am format ca profesionisti si cã oameni în vechiul UMIROM, este cã, asa cum toatã tara a încãput pe mâna unor jecmãnitori, si celebra uzinã a încãput pe mâna celor doi – adicã Seranficeanu si Melczer (n.r. directorul Gerom) – pe care î-i cunosc foarte bine. Ca oameni cunoscãtori ai industriei sunt nuli. Sunt doar simplii “tambalagii”, dovadã cã uzina a ajuns o ruinã iar ei, foarte mândri, nu au reusit sã facã decât o banalã sala de nunti si cumetrii. Cine este de vinã? De vinã sunt cei care le-au vândut pe o sticlã de rom sau de ulei cupoanele, organele de politie care nu au actionat pentru respectarea legislatiei si care nu
i-au verificat pe cei doi de unde au banii. (…). Eu chiar m-am sfãtuit cu mai multi fosti urumpisti sã organizãm un mars prin care sã ne arãtãm dezamãgirea si mai ales dispretul pentru cei doi”, spune unul dintre cei care a lucrat aici, Marian Rãdoi. Si alti fosti angajati sunt nemultumiti si vor sã se alãture actiunilor de protest, în speranta cã cineva va face luminã în privinta modului în care fabrica a fost privatizatã si cum de s-a permis sã se ajungã aici.
SC “Umirom” SA a fost cumpãratã în anul 2000 de fostul prefect PSD al judetului, Aurelian Serafinceanu, pentru 7,9 miliarde lei vechi, sumã achitatã în transe. “Umirom” avea datorii încã de la privatizare, iar în timp nu a reusit sã se redreseze, în ciuda contractelor de sute de miliarde încheiate cu Compania Nationalã a Huilei (CNH) Petrosani, mai ales pe vremea în care Serafinceanu era prefect de Hunedoara. Din cauza debitelor foarte mari cãtre stat, în anul 2004 a fost instituit sechestru asigurãtor pe bunurile mobile si imobile ale uzinei, care au fost apoi scoase la licitatie. Firma a intrat pe rând în reorganizare, în lichidare, în faliment, iar apoi a dispãrut.
Dupã privatizarea cu cântec, numãrul salariatilor s-a redus drastic, iar cei care mai aveau încã un loc de muncã se gândeau cu groazã la ziua de mâine. Muncitorii povesteau cã veneau la lucru si se uitau în primul rând dacã mai au utilajele la care lucrau, pentru cã toate erau duse la fier vechi.
Carmen Cosman
