“Adicã, ce, pe mine dacã tata m-a altoit din douã în douã zile – da’ asa de îmi sãreau dinti prin gurã, nu mângîieli de astea de le dau eu lui fiu-meu de-i trece vânãtaia în trei zile – când eram copil, înseamnã cã nu am ajuns bãrbat de bãrbat?”
La cinci zile dupã lansarea campaniei “Copiii fãrã etichetã”, 60 de bloggeri s-au alãturat demersului, iar zeci de reviste au preluat mesajul. 
S-a nãscut astfel, pe internet, o „literaturã” impresionantã, cu povesti despre cum se distrug personalitãti ale copiilor, cu situatii care îi transformã din copii sclipitori în adevãrate plante, situatii în care pãrintii dezvoltã în propriii copii complexe care le stopeazã ascensiunea prin etichetãri repetate obsesiv precum „esti prost, esti rãu, esti tâmpit, esti urât” etc. Toate acestea au fost adunate de Salvati Copiii România
într-o paginã numitã „Pãrinti buni”, la care este membru activ si Centrul de Zi, Salvati Copiii Petrila.
Pentru a-si motiva campania, Salvati Copiii România a lansat, în 19 martie 2013, cel mai amplu studiu privind abuzurile împotriva copiilor realizat în România ultimilor zece ani, odatã cu campania „Copiii fãrã etichetã”, a initiat un demers cu o mizã importantã: înlocuirea violentei educationale cu metode educationale si parentale pozitive, pentru a asigura copiilor o evolutie armonioasã.
Violenta educationalã este la cote înalte în România: 38% dintre pãrinti recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie; 63% dintre copii afirmã cã
sunt bãtuti acasã de cãtre pãrintii lor, iar corectiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea pãrintilor, si într-o anumitã mãsurã, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic; 20% dintre pãrinti apreciazã pozitiv bãtaia ca mijloc de educatie a copilului; 18% dintre copii afirmã cã au fost bãtuti acasã cu bãtul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn.
Efectul acestei lansãri a fost nebãnuit. 36 de bloggeri au scris în mai putin de 36 de ore de la lansarea campaniei “Copiii fãrã etichetã” în blogosfera! Articolele – adevarate povesti de viatã – sunt impresionante. În mai putin de o sãptãmânã, alti 60 de bloggeri li s-au alãturat.
Un adevãrat ambasador al acestei campanii este Cristian China Birta, chinezu.eu, care are tolerantã zero fatã de corectiile fizice aplicate copiilor si a violentei în familie, în general.
“Mi-am asumat si un obiectiv personal, de blogger: sã conving 100 de bloggeri sã sustinã aceastã campanie si sã scrie pe blogurile lor despre ea. Blogal Initiative este, de altfel, partenerul Salvati Copiii” – a precizat chinezu, care a redat o situatie – NEMERNICUL – care, spune el, este depãsitã cu mult de realitate.
Nemernicul
“Da, l-am bãtut. Si care-i problema? Ce te muscã pe tine grija? E al tãu cumva? Îi dai tu sã mãnânce? Ce drepturile copilului, du-te, mãh, de aici cu aburelile astea,
v-ati trezit voi sã vorbiti singuri ca radio. Adicã, ce, pe mine dacã tata m-a altoit din douã în douã zile – da’ asa de îmi sãreau dinti prin gurã, nu mângîieli de astea de le dau eu lui fiu-meu de-i trece vânãtaia în trei zile – când eram copil, înseamnã cã nu am ajuns bãrbat de bãrbat?
Ia uite la mine ce bine am ajuns: nevastã am (fã, dreaqu de zdreantã, nu vezi cã vorbesc cu niste unii aici, ce mã tot susui?!), apartament am (de la comunisti, cã ãia avea grijã de popor, nu capitalistii ãstia cu drepturile omului), serviciu nu mai am cã m-au prins cu berea în atelier (de parcã o bere, douã se vede la un om sãnãtos, ce dreaqu). Adicã am ajuns bine, ce sã o mai fredonãm. Ar trebui sã îi multumesc lu’ tata cã m-a învãtat de mic ce înseamnã viata, durã, nu plimbare în mall, cum o ard tinerii de azi.
Da, l-am bãtut. Pentru cã asa ajunge bãrbat, nu cu fitele voastre din cãrti de oameni care nu stiti ce ie munca. Si veniti sã ne învãtati pe noi sã ne crestem copiii, de parcã noi nu ne pricepem. Ne credeti prosti sau cum? Dacã pãrintii si bunicii nostri fãceau ce ne ziceti voi sã facem nu mai construiau tara si neamul ãsta! Asa cã dispãroiu de aici, cã poate aveti treabã si vã retinem. Zât, mãh, cã acum mã slobod la voi!“
În colt, copilul tremurã. Pentru cã stie cã dupã ce vor pleca oamenii ãstia care îl ceartã pe tatãl sãu, va primi iar bãtaie de la tata. Si mama va plânge în bucãtãrie si nu se va bãga. Nu se bagã niciodatã. Ultima datã când a încercat sã îl apere, a bãtut-o rãu de tot, de nu a mai vãzut bine cu un ochi o sãptãmânã. “Rãbda, dragul mamei, rabdã, cã o sã te faci tu mare si nu o sã te mai batã“, îi spune mama mereu. Dar el nu mai poate. Nu mai poate rãbda. Nu mai are de unde rãbda…
Ce poate deveni un astfel de copil? Un caz identic este cel al unui tânãr din Petrosani, care, din cauza umilintelor si traumelor bãtãilor inimaginabile, cu mâini rupte, cu cap spart, cu mamã cãlcatã în picioare si ridicatã de salvare ca urmare a tratamentelor unui tatã “bãrbat de bãrbat”, a devenit la rândul sãu violent. Îsi trateazã complexele prin aceeasi violentã de limbaj si de atitudine crezând cã asa îsi vindecã rãnile copilãriei si devine bãrbat. Politia, chematã chiar de mama tânãrului, a bãtut de multe ori la usa apartamentului respectivei familii. Fiul ajunsese ca tatãl sãu, un nemernic, si acum îsi bãtea chiar si mama, pe lângã surori si prietene…
Ileana Firtulescu
