U n vagonet inscripționat cu 17 aprilie 2006, plin cu gunoi, o troiță, multe clădiri în ruină, un autobuz care vine regulat, două chioșcuri și un club al pensionarilor în aer liber. În rest mulți șomeri și părinți care așteaptă să le vină copiii din străinătate. Este mica lume a orașului Aninoasa, în săptămână în care sunt 16 ani de la ultimul vagonet cu cărbune scos din mină.
Aninoasa este primul oraș din România aflat în pragul
falimentului, în insolvență, cum vor autoritățile locale să îi spună acum. A ajuns așa în scurt timp de la închiderea minei Aninoasa. Aici și-a petrecut toată lumea care a muncit
cândva, ultimele zile de lucru înaintea pensionării. Sau aproape toată lumea, pentru
că foștii mineri, sunt acum cu gândul la copiii lor plecați în străinătate.
„Noi n-am crezut niciodată că vom vedea copiii noștri să nu aibă servici, acolo unde a lucrat și tatăl lor. Am lucrat la mina Aninoasa 26 de ani. Aici, până s-a închis și apoi alți 4 ani la Uricani. Dar acum nu mai e nici Mina Uricani. S-a dus și ea. A plecat tineretul dincolo. Și eu am doi copii și amândoi sunt plecați, cu nepoții”, mi-a spus un bătrân pensionar.
La Aninoasa, foștii mineri se văd la un colț de drum, într-o zonă cu garaje și un birt. I-au zis Clubul pensionarilor, când i-am întrebat ce e adunarea acesta, iar despre mină au vorbit ca despre un om drag care nu mai e.
„Știu foarte bine. În 2006 eram și eu acolo, deja
pensionar, când a ieșit ultima colivie din subteran. E ca și cum atunci ți-a murit un
membru al familiei. A murit tot, tot, atunci. Și au urmat niște ani, 16 până acum, urâți pentru oraș. Acum e un pic mai bine, că ne-am obișnuit cu răul. Tinerii pleacă și aici e acum orașul pensionarilor și al șomerilor”, a spus un alt
pensionar.
„22 de ani am lucrat la mină. Orașul e cam mort, fără minerii care lucrau. Acum nu au de lucru oamenii, iar tinerii pleacă”, a completat regretele, un alt pensionar.
„Eu în anul 2001 am ieșit la pensie. Nu am prins ultimul vagonet. Și cum să fie acum? Cum se vede e orașul ăsta. Nu e cu scandal. E ca peste tot. Ce altundeva e mai bine? Eu am pensie. Atât”, a spus un alt
pensionar, care stătea la masa pe care se vede o bere, o sticlă de votcă și câteva cafele.
Pe vagonetul ce a fost scos ultima dată din mina Aninoasa scrie că în 17 aprilie 2006 minerii de aici au făcut ultimul șut. Au scos ultimul vagon de huilă și apoi mina s-a închis. Planurile fantasmagorice de revigorare a localității au pălit în lumina realității crunte, iar cine nu a plecat, a rămas aici să sufere. Pe stradă sunt doar pensionarii, care își amintesc cu lacrimi în ochi ce a fost cândva acest oraș.
Orașul Aninoasa poate fi luat ca etalon, pentru că în Valea Jiului continuă să se închidă unități miniere. În câțiva ani, mineritul va fi istorie și, așa cum au spus oamenii de aici, nicăeiri nu va fi altfel, cu toate studiile pe care iar le vedem întocmite de ceva vreme.
Diana Mitrache
