P răbușirea ireversibilă a mineritului în Valea Jiului a dus implicit și la un recul pronunțat al sportului în zonă.
De ceva ani buni, Aninoasa și Lupeniul au dispărut de pe harta sportului (chiar dacă Aninoasa se mai agață de tirul cu arcul, care de fapt „s-a tras” spre Deva…), dar iată că o flacără pâlpâie dinspre Lupeni. Se întrevede un proiect – probabil și sub imboldul sporturilor de iarnă din Staja -, parcă venit brusc și dintr-o dată, o izbândă a unui club retras, „Minerul”, în urmă cu mai bine de un deceniu, când rând pe rând, rugby-ul și fotbalul au murit.
Dar iată că după ani de neant, fotbalul pare a prinde muguri și flori, acum, la 100 de ani de la înființarea echipei Minerul Lupeni.
Se vorbește despre un punct zero. O echipă istorică (înființată în 1920), a cărei „corabie” este pe cale de a fi repusă pe val. O echipă care speră să-și regăsească pasiunea suporterilor, alături de colecția unor ediții de succes, care au oscilat între cădere și decădere, pregătindu-se să șteargă stema de praf și să scoată petele de pe tricou.
Din toamnă, un proiect la Lupeni e gata să prindă viață.
După numeroase încercări și poticniri, iată că niște căi se deschid, cu un nou apetit de performanță.
Minerul Lupeni va trebui să se reacomodeze cu nevoia de performanță instalată pe noi coordonate.
