Comunele mici, bugete mari pentru invaliditate. Cazul Blăjeni, Hunedoara
Cheltuielile cu asistența socială au continuat, în 2025, să apese greu asupra bugetelor locale din România, mai ales în comunitățile mici și vulnerabile. Datele centralizate și analizate pe platforma executii-bugetare.g4d.ro arată că, în numeroase comune din zone defavorizate, alocările pentru asistența socială în caz de invaliditate au depășit pragul de 40–50% din bugetul total anual.
Un top național al celor mai mari procente direcționate către această categorie indică o concentrare puternică în comune din județele Olt, Caraș-Severin și Vâlcea, unde, în unele cazuri, peste jumătate din bugetul local este absorbit de cheltuieli destinate exclusiv persoanelor cu invaliditate. Deși sumele absolute variază, ele ajung adesea la milioane de lei, un nivel semnificativ pentru administrații cu venituri proprii reduse.
În acest clasament național, Blăjeni, din județul Hunedoara, ocupă locul 18. Comuna, care numără doar 883 de locuitori, a direcționat 44,62% din bugetul său total către asistența socială pentru invaliditate. Dintr-un buget de 5.137.865 lei, suma alocată acestei destinații a fost de 2.292.339 lei – o pondere extrem de ridicată raportată la dimensiunea finanțelor locale.
Situația de la Blăjeni nu este una izolată. Ea reflectă dificultățile structurale cu care se confruntă multe localități din Valea Jiului și din zonele montane ale Hunedoarei: îmbătrânirea accentuată a populației, migrația masivă a tinerilor și un număr mare de persoane afectate de invalidități dobândite în urma condițiilor grele de muncă din trecut, în special în sectorul minier.
Deși, în termeni absoluți, sumele cheltuite de comune precum Blăjeni sunt mai mici decât cele din localități mai mari, raportarea la bugetul total scoate la iveală o dependență puternică de cheltuielile sociale. Această realitate ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea financiară a micilor administrații locale și evidențiază nevoia unor politici publice adaptate, care să țină cont atât de nevoile sociale reale, cât și de capacitatea limitată de finanțare a comunităților afectate.
Monika BACIU
