Doi tineri din Vulcan au fost acuzați de tentativă de furt și cercetați penal, însă probele adunate de polițiști n-au fost în măsură să arate clar că sunt vinovați. O femeie din localitate a susținut că locuința i-a fost spartă și i-a văzut pe suspecți pe stradă, în apropierea blocului în care locuiește.
”Poliția Municipiului Vulcan a fost sesizată prin SNUAU 112 de către numita (…), care a reclamat că în intervalul orar 09:00 – 09:30, în timpul cât era plecată de acasă, două persoane necunoscute având fețele acoperite, au pătruns prin efracție, forțând rama geamului termopan al bucătăriei, în locuința ei (…) de unde au intenționat să sustragă bunuri şi valori însă nu au reușit fiind surprinși în timpul comiterii faptei de către mai mulți locatari. Cu ocazia cercetării la fata locului s-a stabilit că autorii faptei au pătruns în locuința persoanei vătămate prin forțarea geamului de la bucătărie, însă au fost văzuți si surprinși de mai mulți locatari ai blocului în timpul comiterii faptei, fapt pentru care au părăsit în grabă apartamentul, sărind pe geamul terasei, rămânând abandonată în interiorul apartamentului o cagulă. (…) Organele de poliție care au intervenit la eveniment, i-au identificat pe numiții (…) în proximitatea locului comiterii faptei, respectiv la o distanță de circa 100 de metri față de apartamentul persoanei vătămate”, se reține din dosar. Anchetatorii au ridicat și probe ADN de la locul faptei, probe care s-au dovedit a nu fi ale inculpaților. Chiar și așa aceștia au fost trimiși în judecată. Proprietara apartamentului le-a spus anchetatorilor că unul dintre suspecți a amenințat-o, în urma unor certuri, că-i va sparge apartamentul. Două bune prietene ale ei, vecine de bloc, au fost martore când indivizii i-au spart locuința. La audieri martorele s-au sucit cu 180 de grade. Inițial au susținut că au văzut suspecții cum intră în casă pe geamul bucătăriei, ca mai apoi să spună că așa li s-a părut. ”Fiind audiată în faza de judecată, martora a declarat că nu a văzut cei doi bărbați ieșind din apartament, nu știe ce structură corporală are persoana pe care a văzut-o intrând în apartamentul persoanei vătămate. Fiind întrebată dacă l-a văzut pe inculpatul (…) la locul faptei, aceasta a declarat că nu-l cunoaște pe cel prezent în sala de judecată și că nu l-a văzut la locul faptei”, se mai arată în dosar. Cei doi suspecți au ajuns la Judecătoria Petroșani fiind învinuiți de tentativă la furt, dar au susținut cu tărie că nu sunt autorii spargerii. Și instanța a reținut că nu există suficiente probe certe, credibile și coroborate care să conducă la concluzia vinovăției inculpaților dincolo de orice îndoială rezonabilă. ”Declarațiile martorelor și ale persoanei vătămate, deși aparent incriminatoare, nu întrunesc standardul de fermitate și coerență cerut de lege pentru a dispune condamnarea acestora. Din declarația persoanei vătămate, reiese că aceasta a avut neînțelegeri anterioare cu unul dintre inculpați, ceea ce ridică un semn de întrebare cu privire la obiectivitatea recunoașterii acestuia. Mai mult, persoana vătămată nu a observat momentul în care presupușii autori au pătruns în locuință și nici momentul în care au părăsit imobilul. Martora a relatat că (…) nu l-a văzut pe inculpatul (…) la locul faptei, ceea ce contravine susținerii acuzării. (…) Referitor la martora (…), aceasta a declarat în faza de urmărire penală că i-ar fi identificat pe inculpați ca fiind cei care au sărit de la balconul apartamentului, având fețele acoperite, însă în faza de judecată a revenit asupra declarației și a precizat că nu este sigură de identitatea persoanelor văzute, ceea ce știrbește puternic forța probatorie a depoziției sale anterioare”, se mai arată în dosarul de la Judecătoria Petroșani. Judecătorul de caz a subliniat că înfăptuirea justiţiei penale impune ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). ”Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor. Instanța reține că probele conjuncturale avute în vedere de către acuzare cu privire la infracțiunea imputată inculpaților prezintă o fragilitate definitivă, iar construirea oricărei forme de acuzație în temeiul ei s-a putut face doar printr-un salt speculativ, incompatibil cu principiile privind standardul de probă care poate conduce la reținerea unei infracțiuni dincolo de orice îndoială rezonabilă”, a mai arătat judecătorul de caz în soluția de achitare a celor doi suspecți.
foto ilustrativa