J udețul Hunedoara, peste mediaregiunii de vest în ceea ce privește sărăcia în muncă. Conform datelor culese în 2016 în cadrul proiectului SIPOCA 416, rata sărăciei în muncă în Hunedoara era sub media la nivel național, dar peste cea a regiunii Vest. Rata sărăciei în muncă în Hunedoara plasa județul între cele cu rate relativ mici ale acestui indicator (15,1%, față de media națională de 20%).
”Deși situația era una relativ bună în 2016, dinamica diferențiată a numărului de salariați, pe de o parte, și a nivelului salariului, pe de altă parte, este probabil să ducă la reconfigurarea ierarhiilor și declasarea județului în topul sărăciei în muncă. Pe termen mediu și lung, înlocuirea cohortelor de pensionari cu pensii relativ mari cu viitorii pensionari cu pensii mici, corelativ cu salariile relativ mai mici, va duce și la vulnerabilizarea viitoarelor cohorte de vârstnici. În altă ordine de idei, mediile calculate la nivel județean pot oculta realitatea. Chiar dacă, atât la nivel regional, cât și la nivel județean, și rata sărăciei, și rata sărăciei în muncă sunt relativ mici comparativ cu media națională, discrepanțele între rural și urban, dar și cele intracategoriale sunt unele importante. Graficele din figura următoare (calculate pe baza datelor din anexa 10) ilustrează magnitudinea sărăciei la nivel comunitar în localitățile rurale din județul Hunedoara. Peste jumătate dintre localitățile rurale ale județului înregistrează o rată a sărăciei de peste 30%. Între aceste localități cu rate ale sărăciei de peste 30% se regăsește și unul dintre orașele mici (sub 10.000 loc.) ale județului, orașul Geoagiu. Dacă mare parte dintre localitățile rurale ale județului înregistrează rate importante ale sărăciei, localitățile urbane cu rate semnificativ mai mici ale sărăciei și ale sărăciei în muncă au zone ce concentrează aspecte ce definesc marginalizarea socială.”, arată documentul postat pe site-ul CJ Hunedoara.
La nivel național, județul Hunedoara face parte din categoria cu cea mai mare pondere a populației ce locuiește în zone urbane marginalizate, cuprinsă între 5,8% și 8,8%, fiind, de asemenea, singurul județ încadrat în această categorie din cadrul regiunii Vest. Totodată, județul Hunedoara face parte din zona montană defavorizată, definită conform Programului național de dezvoltare rurală 2014-2020, conținând un număr de 45 de unități administrativteritoriale în această zonă.
G rupuri
vulnerabile
În privința grupurilor identificate ca fiind vulnerabile în documente oficiale, acestea acoperă o diversitate de categorii socio-demografice și de probleme sociale, de la copiii aflați în situație de risc la vârstnicii săraci și fără sprijin familial și de la persoanele fără adăpost la tinerii postinstituționalizați.
”În lipsa unei definiții agreate formal atât la nivelul Uniunii Europene, cât și la nivelul documentelor legislative din România, cel mai adesea sunt utilizate definițiile operaționale ce descriu grupurile vulnerabile cu ajutorul unor indicatori. Indicatorii acoperă o plajă largă de vulnerabilități – indicatori ai veniturilor/nivelului de trai/sărăciei, indicatori ai accesului pe piața muncii, educației, locuirii, stării de sănătate. O categorie specifică de indicatori vizează participarea socială, o altă categorie vizează anumite probleme sociale, precum instituționalizare, exploatare, trafic, violență domestică sau consum de droguri. Indicatorii cei mai utilizați la nivelul UE sunt indicatorii ce descriu situația grupurilor vulnerabile din perspectiva gradului de incluziune socială. Între acești indicatori se regăsesc: rata sărăciei relative, rata deprivării materiale, profunzimea sărăciei, rata șomajului pe termen lung, ponderea persoanelor care trăiesc în gospodării în care niciun membru nu este angajat, abandonul școlar timpuriu, ponderea populației cu nivel de educație scăzut, rata deprivării privind locuirea, ponderea populației care trăiește în gospodării aglomerate, speranța de viață la naștere sau speranța de viață la 65 de ani etc. Strategia europeană 2020, „o strategie pentru ocupare și creștere sustenabilă și incluzivă”, folosește ca instrumente de monitorizare (pe lângă indicatori la nivel macro precum PIB-ul pe locuitor sau emisia de gaze, ponderea energiei regenerabile consumate etc.) și indicatori care circumscriu grupurile vulnerabile precum: rata ocupării în grupa de vârstă 20- 64 de ani (în funcție de sex), abandonul timpuriu din sistemul de educație și formare, ponderea populației cu educație superioară în grupa de vârstă 30-34 de ani (în funcție de sex), ponderea populației care trăiește în gospodării cu participare scăzută pe piața muncii, ponderea populației sărace, ponderea populației deprivate material sever”, mai arată documentul.
Sărăcia poate fi o cauză a vulnerabilității crescute, dar și un rezultat al situației vulnerabile în care se află populația. Astfel, o persoană aflată în sărăcie are o probabilitate mai mare să aibă un nivel de educație scăzut și o calificare necorespunzătoare pe piața muncii, să nu aibă un loc de muncă sau să fie ocupată în slujbe temporare, prost plătite, să aibă o situație precară a locuirii, o stare de sănătate proastă, o slabă implicare comunitară și socială în general etc. De asemenea, anumite grupuri, precum persoanele cu dizabilități sociale, persoanele de etnie romă, persoanele infectate cu HIV, persoanele cu probleme psihice etc., se confruntă într-o mai mare măsură cu situația de sărăcie.
Monika BACIU
