Reporter: Michi Martin, ai fost catalizatorul unei „Întâlniri a Generațiilor” rugbyștilor de la Știința Petroșani, devenită tradițională în ultimii 10-15 ani. Cum a fost?
Nicolae (Michi) Martin:
E o plăcere, o dorință a noastră a tuturor de a ne revedea. „După ani și ani”, cum spune cântecul. De câte ori i-am sunat, au răspuns prezent, în cea mai mare parte.
Reporter: Ce emoții vă încearcă atunci când vă întâlniți în astfel de împrejurări?
Nicolae (Michi) Martin: Mari de tot! Am colegi care jucau acum 50 de ani! Și eu fac parte din aceea generație, am venit la Știința în 1972, îmi reamintesc de câtiva dintre ei cu care am jucat în ʼ72, amintindu-i aici pe Constantin Dinu – Capone, Ortelecan, Bucos și alții…. Au fost jucători de echipă Națională, apreciați și respectați la nivel internațional. Ne bucură mult aceste întâlniri.
Reporter: Ai jucat la Știința vreo 5, 6 ani….
Nicolae (Michi) Martin:
Da, din 1972 până în 1977, am rămas și ulterior dar nu am mai fost o piesă de bază.
Reporter: Aveați întâlniri de „gradul trei” cu bucureștenii de la Steaua, Dinamo, Grivița, cu cei de la Farul Constanța. Cum era?
Nicolae (Michi) Martin: Erau niște meciuri de încleștare mare. Ne dădeam sufletul pentru Știința Petroșani, nu acceptam să pierdem cu granzii rugbyului românesc. Brandul Știința Petroșani era cunoscut în toată țara. Greu de câștigat la Petroșani de cei ce veneau aici.
Reporter: cum era după meciuri?
Nicolae (Michi) Martin: Eee, urma de obicei o așa-zisă „repriză a treia”, în apropiere la fosta cabană „Brădet”. Era foarte importanță la ceea ce acum se numește „socializare”. Se analizau fazele, arbitrajul, dar se discutau și multe
probleme extrasportive. O apă, o bere, un șpriț…. Ca și acum, la reîntâlnirea cu foști colegi, unde se mai strecoară și o lacrimă. Doar ne leagă atâția ani de zile împreună.
