[ Peștera Bolii – un obiectiv incredibil, dar nepromovat și aflat în mare risc ]

Peștera Bolii este unul dintre obiectivele turistice la care se ajunge greu, pentru că nu are promovarea necesară. Nu sunt indicatoare rutiere suficiente din stradă, iluminatul e prea scump pentru numărul mic de turiști care mai vin, iar malul de la intrare, ca și peretele de sus par să stea într-un echilibru absolut precar. Și nimeni nu a mai făcut nimic.
Pandemia a mai trimis grupuri de turiști la Peștera Bolii, pentru că oamenii au descoperit cumva și frumusețile locului, dar odată cu venirea toamnei și cu scumpirile incredibile la energie, custodele peșterii spune că nu știe cât își va mai permite să plătească factura, pentru iluminatul feeric din peșteră. „Facem niște demersuri ca să putem asigura securitatea vizitatorilor. Anul acesta s-a întâmplat o schimbare de mentalitate, că foarte mulți care plecau în străinătate, au venit aici, dar au venit cu pretenții. E normal, dar tariful nostru este mic. Dar acum se pune problema cu plata facturii la curent. Fac niște calcule. Dacă veneau doi turiști, eu aprindeam luminile, dar acum trebuie să ne gândim. Că eu încasez 15-20 de lei, dar plăesc dublu sau triplu”, a spus Imre Szuhanek, custodele peșterii, membru al Asociației Petro Aqua.

Lipsa turiștilor e o problemă care face imposibile reparațiile în peșteră. Unul dintre podețe a fost reabilitat, dar malul de pe partea în care se coboară în peșteră este grav afectat de mașinile care transportă lemnul și riscă să se prăbușească în gura peșterii. Și la fel e și peretele ce mărginește peștera în zona vechii cetăți dacice. Și acela ar trebui reabilitat și stabilizat. Dar nimeni nu face nimic, așa cum spune custodele. „Eu am făcut acum un material vast
pentru parc (n.r. Parcul Natural Grădiștea Muncelului Cioclovina), în care am arătat și părțile bune și cele rele ale acestui obiectiv și așteptăm reacțiile lor”, mai spune Imre Szuhanek.
Pestera Bolii se află la intrarea în Petroșani, de pe serpetinele ce străjuiesc cetatea Bănița. Ea începe acolo unde Pârâul Jupâneasa se pierde printre calcarele jurasice, intrarea fiind de 20 m la bază și 10 m înalțime. Galeria principală a peșterii este în general de mari dimensiuni, pe alocuri lărgindu-se în adevarate săli spațioase.
Peștera a fost amenajată cu poduri de trecere peste pârâu, iar specialiști de la Asociația
PETRO-AQUA fac tot ce pot ei ca lucrurile să rămână în viață acolo.
Diana Mitrache