Marea asfaltare anuntatã de cãtre reprezentantii autoritãtilor locale, judetene sau nationale se reduce în final la o micã peticire a nenumãratelor gropi din asfalt. Drept mãrturie stã si soseaua care duce spre Masivul Parâng si care, se pare, va rãmâne exact asa cum se prezintã în prezent.
Mai exact, plinã de sute de petice care acoperã sutele de gropi. Pentru cã nu sunt bani, dupã cum au declarat cei care mãsurau ieri lungimea, lãtimea si adâncimea cariilor plombate din covorul asfaltic, drumul va arãta la fel ca si în acest sfârsit de aprilie. Adicã, un sir nesfârsit de gãoaze, acoperite de câte un strop sau o pipetã de asfalt. „Nu sunt bani asa cã drumul va rãmâne asa cum este. Suntem de unde suntem si mãsurãm ce mãsurãm”, au fost singurele cuvinte ce au reusit sã fie smulse de la cei (cele) care umblau cu centimetrul din groapã în groapã. Probabil, cei însãrcinati cu mãsurarea peticelor de asfalt, doresc sã afle, totusi, un lucru. Respectiv, ce lungime (acumulatã) au cele câteva sute de petice, pentru ca „lucrãrile” sã poatã fi decontate. Nu de alta, dar, centimetru cu centimetru se adunã si un kilometru. Ba chiar si mai multi…
Mircea Nistor
