Pe lângã toti cersetorii pe care îi putem vedea zi de zi la fiecare colt de stradã si care apeleazã la tot felul de metode ingenioase pentru a sensibiliza lumea pentru un leu, în perioada dinainte si de dupã Ziua Mortilor putem spune cã a fost un adevãrat exod.
Zeci, poate chiar sute de cersetori veniti din alte zone decât Valea Jiului au luat cu asalt strãzile îndreptându-se spre cimitirele pe care dupã atâtia ani de când vin aici le cunosc ca pe propria palmã. Multi dintre acestia nu vin singuri ci însotiti de o adevãratã armatã de membrii de familie. De la cei nou nãscuti care sunt tinuti aproape dezbrãcati pentru a atrage atentia, pânã la cei mai învârstã care de abia se mai miscã.
Toti încearcã acelasi lucru, si anume sã sensibilizeze oamenii aflati la cimitire si nu doar pe acestia. Unii dintre ei vin frumos si întreabã dacã nu avem sã le dãm ceva bani sau ceva de mâncare iar altii se bagã pur si simplu în sufletele oamenilor si nu pleacã pânã nu primesc ceva.
Dar ce ne-a atras atentia cel mai mult este faptul cã marea majoritate din aceste persoane au nelipsitele telefoane mobile care putem spune cã unele dintre ele sunt chiar aproape de ultimã generatie. Între douã apeluri telefonice se mai aude si câte un “dati-mi si mie un leu sau ceva de mâncare, sã vã ajute Dumnezeu’’. Au un asa grad de nesimtire încât nici nu se mai feresc de oamenii care trec si îi vãd. Pânã la urmã trebuie sã ne gândim de douã ori înainte de-a ajuta pe cineva.
Raul IRINOVICI
