Gospodãria Câmpu lui Neag de la Muzeul Satului Dimitrie Gusti va fi reabilitatã

Gospodãrii cu specific momârlãnesc pot fi vizitate la Muzeul Satului Dimitrie Gusti din Bucuresti.
Pe malul lacului Herãstrãu, chiar în mijlocul capitalei României, vizitatorul de pretutindeni are bucuria de a întâlni un „sat” adevãrat, cu monumente si artefacte din sec. al XVII-lea, pânã la începutul sec. XX; constructii reprezentative provenite din importante zone etnografie au recãpãtat o a doua viatã la Muzeul National al Satului „Dimitrie Gusti”. Tot acolo, vizitatorii pot vedea cum aratã o constructie specificã zonei Câmpu lui Neag.  “Sub poalele Retezatului, la capãtul vestic al depresiunii Petrosanilor, se aflã Câmpul lui Neag. Gospodãria adusã în muzeu în anul 1957, ilustreazã un tip arhaic de locuire – „gospodãrie cu ocol întãrit” – specific pentru o existentã economicã predominant  pastoralã. Caracterul izolat al gospodãriilor, plasate în mijlocul proprietãtilor, la  altitudini cuprinse între 900 si 1000 metri, a determinat aparitia acestui tip de gospodãrie, „cu ocol întãrit” toate constructiile sunt unite într-un patrulater, unde  accesul se face printr-o poartã, asemeni unei mici cetãti medievale) care permite apãrarea turmelor contra atacurilor animalelor sãlbatice. Înscriindu-se în sistemul traditional de constructie, cu peretii din cununi de bârne rotunde de brad si învelitoare de sindrilã, aceastã gospodãrie, databilã în anul 1800, reuneste în jurul unei curti interioare casa, adãposturile pentru animale si unelte, cãmãrile pentru haine si alimente. În planul casei sunt douã încãperi, cu prispã partialã,din care se face  accesul în fiecare încãpere. În camerã mai mare se aflã vatrã cu „cãloniu” (horn), asezatã în coltul format de peretele median si cel longitudinal, din spatele casei. Vatrã, înãltatã circa 0,30 m de la sol, are deasupra un cos piramidal din nuiele împletite si lipite cu lut. În apropierea vetrei sunt asezate diverse categorii de vase din lemn  utilizate la prepararea si  pãstrarea lactatelor. Mobilierul este foarte simplu, lucrat de mesteri tãrani locali(pat, bancã cu spãtar, lavite, podisoare – dulap pentru vase – si o masã dreptunghiularã). Cuierele pentru cancee („fogase”) completeazã  piesele de mobilier. În cea de-a doua încãpere, fãrã sistem de încãlzire, transformatã din cãmarã în camerã de oaspeti, sunt dispuse, dupã reguli ale zonei, un pat, bãnci, lavita si masã înalta.  S-au pãstrat, de asemenea, culmile pentru haine. Inventarul gospodãresc cuprinde vase din lemn  pentru lapte si apã, sãrãrite, cauce si vase de lut. Textilele de casa – lepedeiele de cânepa, toluri de lâna, pricoite, stergare de icoanã – învioreazã cadrul interior de locuire. Între piesele de port expuse în interior se remarca suba înfundatã, caracteristicã odinioarã pentru tãranii  iobagi”, aratã cei de la Muzeul Dimitrie Gusti.
Cei de la Muzeu vor sã repare învelitoarea gospodãriei. Pentru asta, se alocã suma de 9.100 de lei. Deschiderea oficialã a Muzeului Satului a avut loc la 10 mai 1936, în prezenta regelui Carol al II-lea, iar pentru public, cu o sãptãmâna mai târziu, 17 mai 1936. Între monumentele achizitionate din teren se numãra gospodãrii si case din zonele Suceava, Vaslui, Vâlcea, Constanta, Alba, Hunedoara, Maramures.
Cosmin BACIU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.