Sapanta, locul unde moartea este luata in gluma

La circa 20 de kilometri de Sighetu Marmatiei se gaseste comuna Sapanta, devenita  celebra pe plan mondial datorita “cimitirului vesel” de aici. In Sapanta, un mester popular a avut idea de a alina suferinta si durerea cu o gluma, cu un epitaf naiv scris pe o cruce vopsita in albastrul atat de drag maramuresenilor.

Comuna Sapanta este asezata pe malul drept al Tisei, in dreptul Vaii Sarasaului, aproape de confluenta raurilor Sapanta si Tisa. Ese una dintre comunele mari ale Maramuresului si, cu siguranta, dintre cele mai cunoscute. Asezarea este dominata de Piatra Sapantei, o formatiune vulcanica impresionanta, dar si de raul Sapanta, care izvoraste de sub varful Rotundu (1500m altitudine),  curge printre stancile nordice ale Muntilor Ignisului si se varsa In Tisa, la 228m altitutide. Sapanta a devebit renumita pentru Cimitirul Vesel de aici. Un mester popular, Stan Patras, a avut idea ca pe crucea unui defunct, cioplita In lemn si viu colorata, sa scrie un epitaf umoristic, care sa surprinda ori cauza mortii, ori defectele din timpul vietii ale celui trecut la cele sfinte. A fost doar inceputul unei afaceri care a depasit de mult granitele tarii. Acum nu exista mormant din Sapanta fara o astfel de cruce, iar ideea a prins atat de bine incat vin oameni din diverse colturi ale tarii si-si comanda astfel de cruci pe care vor sa si le puna la capatai atunci cand vor trece in lumea celor drepti. I se spune cimitirul vesel pentru ca epitafele au tenta umoristica, iar crucile sunt atat de viu colorate, incat mai inveselesc ideea de moarte.

Asa cum spuneam, initiatorul acestei atractii turistice a fost Ioan Stan Patras, un mester popular care nu s-a ocupat, insa, doar de crucile consatenilor lui. In casa memoriala a acestuia, situata in spatele noului cimitir si de care are grija sotia mesterului care duce mai departe traditia, se gasesc multe alte obiecte sculptate in lemn si viu colorate, de la „Maicuta cu pruncul” la Comitetul Central al PCR, in frunte cu Nicolae Ceausescu si trecand prin figurile marilor interpreti de muzica populara ai acelor vremuri, dar si fotbalisti celebri. De asemenea, peretii sunt „Impodobiti” de articole din presa anationala si, mai ales, internationala, care elogiaza talentului lui Stan Patras, precum si de diplomele primite in timpul vietii ori post – mortem, tocmai ca o incununare a muncii lui.

Saptanta este vesnic asaltata de o multime de vizitatori, veniti din tara sau din strainatate, iar aici moartea s-a transformat intr-o afacere. O afacere prospera pentru o comuna unde toate lumea pare sa se ocupe doar de vanzarea de suveniruri ce au legatura cu Cimitirul vesel, ori de cazarea turistilor in multimea de pensiuni care se inmultesc parca in fiecare an.

Am ajuns si noi in Sapanta intr-o fierbinte zi de august, care insa nu ii impiedica pe turisti sa stea in soarele arzator pentru a vizita celebrul Cimtir vesel. Noi am ales, insa, sa mergem la casa memoriala a lui Stan Patras, acolo unde se afla si atelierul unde se cioplesc curtile si la vechiul cimitir.

Ne-a soptit noua cineva ca, de fapt, acolo a inceput totul si in vechiul cimitir a fost amplasata prima cruce atipica. Si nu ne-a parut rau. Dupa portile ruginite ale cimitirului, printre iarba crescuta in nestire necosita de nimeni, se gasesc laolalta crucile de fier cu cele de lemn pictate si sculptate. Aceleasi epitafuri, ca si in noul cimitir, sunt inscriptionate si aici, dar diferenta o face intrarea: In vechiul cimitir poate patrunde oricine, gratuit, pe cand in noua locatie, unde moartea a fost transformata in afacere, intrarea este permisa doar contra-cost. Ca doar asa s-a ridicat Sapanta, asta pe langa harnicia proverbiala a maramuresenilor, care sunt oameni mandri si gospodari. Am lasat in urma Sapanta si al ei Cimitir vesel si ne-am continuat drumul spre Carei, dar despre patriotismul lipsa al romanilor, in numarul viitor al cotidianului nostru.

Carmen Cosman

Advertisements