Patrimoniul national, distrus ori de vânzare

Stiti cã existã la vânzare pe okazii.ro celebrele case maramuresene din lemn?! Costã în jur de 3.000 de lei. Sau poate vreti o bisericã de patrimoniu? Dati search! Pe Lista Monumentelor Istorice apãreau circa 30.000 de obiective în 2009. Cel putin o treime necesitã interventii urgente pentru a fi salvate de la degradare sau disparitie, spun specialistii. Fatã de datele Raportului din 2009, situatia nu s-a ameliorat pânã în 2016. Din contrã, lucrurile par scãpate de sub control, iar ONG-urile care activeazã în domeniu au nevoie de multã energie pentru a pune în miscare uriasul pãrãsit de autoritãti. Mai multi jurnalisti, împreunã cu câteva  ONG-uri am încercat sã scoatem în evidentã nepãsarea si neputinta în acest domeniu. http://mediaresource.openpolitics.ro/articol-30-000-de-monumente-istorice-o-treime-stare-de-urgenta-70-cu-situatie-necunoscuta/

Din Hunedoara avem povestea cetãtii dacice de la Bãnita, monument UNESCO ce nu poate fi vizitat în 2016, o redutã greu de cucerit în hãtisul birocratiei locale.

http://mediaresource.openpolitics.ro/banita-cetatea-dacica-imposibil-de-vizitat-secolul-xxi/

Cetatea dacicã Bãnita, prea sus ca sã poatã fi ‚cuceritã” si de contemporani

Judetul Hunedoara a fost cândva inima Daciei, iar fortãretele dacilor si mai apoi cele alese de romani ca edificii sunt vestigii prea putin puse în valoare. La intrarea dinspre Deva în Petrosani, stã pavãzã ce a mai rãmas din cetatea dacicã Bãnita – un loc ridicat de geto-daci pe o stâncã de var cu înãltimea de 146 de metri, având 3 pereti abrupti, asa cum au gândit dacii locul de amplasare al edificiului. Si pentru cã este atât de sus si greu de cucerit, pentru cã se spune cã romanii i-au cucerit pe dacii de aici doar prin înfometare, nici autoritãtile contemporane nu reusesc sã cucereascã bãtãlia cu patrimoniul national.

Turnul de sus a fost zidit de geto-daci în vârful stâncii, iar ruinele au dãinuit pânã aproape de zilele noastre. Pe platoul neted de sus, lung de 35 m si lat de 17 m, platou retezat de mâna omului, a fost construit turnul cetãtii. Desi multele si stânca sunt din piatrã, fortificatia a fost realizatã din blocuri de piatrã aduse de pe teritoriul de azi al Hategului, iar acestea au forma dreptunghiularã de 60 cm lungime, 40 cm grosime si 20 cm înãtime, fiind construite cu îmbinãri în formã de rândunicã, prin metoda Murus Dacicus: http://www.romaniadevis.ro/dacia/zona-geto-daca/reconstituiri-3d/item/murus-dacicus-zid-dacic

Dacii au construit edificiul de la Bãnita, asa cum spunea istoricul Lucius Florus (sec I –II d H), ca pe un cuib de vulturi si existã si o simulare 3D a ceea ce ar fi fost acolo cândva.  https://www.youtube.com/watch?v=vEsApS7S1bE&feature=share

Terenul pe care este construitã cetatea dacicã de la Bãnita este acum problema care tine pe loc punerea în valoare a edificiului istoric. Dupã ce a reusit sã facã drumul spre cetãtile dacice din nordul judetului, Consiliul Judetean Hunedoara spune cã îsi îndreaptã atentia si spre cel de la intrarea în Valea Jiului, dar rãmâne de vãzut cum va face întabularea terenului. Ani de zile, administratia de la Bãnita, comunã aflatã la iesirea înspre Deva din Petrosani, a vrut sã punã în valoare muntele pe care este asezatã cetatea dacicã. Sub forma unui clopot, plasat într-o zonã de defileu, lângã Drumul National, muntele ar putea sã fie vizitat de turistii interesati de istoria secularã a locului, însã, nimeni nu poate acum sã urce acolo, fãrã corzi de alpinist. Drumul nu a putut fi reabilitat, iar acum mai apare si problema terenului, care, în parte nu este al primãriei. „În proportie de 80% este al comunei Bãnita, urmând ca 20% sã vedem cum putem reglementa situatia juridicã. Am avut discutii si cu conducerea Consiliului Judetean Hunedoara, vis a vis de  aceastã problemã si urmeazã sã vedem cum putem reglementa totul, iar dupã aceea cãutãm sã vedem cum accesãm fonduri euopene, pentru punerea în valoare a întregului complex. Si aici mã refer la cetatea dacicã Bãnita, dar si Pestera Bolii”, a declarat Ionel Burlec, primarul din comuna Bãnita.  Consiliul Judetean Hunedoara a reusit reabilitarea drumului ce duce spre cãtãtile dacice de la Sarmizegetusa Regia, iar acum este deja constituit grupul de lucru si pentru alte obiective de acelasi tip. „Avem un grup de lucru constituit la C. J. H. cu serviciul nostru de valorificare a patrimoniului si cu primãriile, pe raza cãrora existã vestigii dacice: Bãnita, Bosorod si Orãstioara de Sus. Încã ne strãduim sã clarificãm regimul jurudic al terenurilor, sã întabulãm acele zone care nu sunt întabulate, urmând ca ulterior sã face demersuri pe lângã Ministerul Culturii, ca acestea sã intre în patrimoniul judetului Hunedoara, asa cum este acum Sarmizegetusa Regia”, a mentionat si Adrian David, presedintele C. J. Hunedoara.  Cetatea dacicã de la Bãnita este una dintre cele sase fortãrete dacice din Muntii Orãstiei, care fac parte din patrimoniul mondial UNESCO din România si dateazã din timpul lui Burebista. Regele Decebal a restaurat-o la vremea lui, dar a fost distrusã de rãzboaiele purtate de daci si romani în zona noastrã. Fortificatiile cuprind constructii cu scop militar: ziduri de incintã, turnuri, platforme de luptã, val de apãrare. Sarcina cetãtii era de a bloca accesul spre Sarmizegetusa Regia dinspre sud. În incinta cetãtii a fost construit un turn de veghe, care înlesnea o observatie satisfãcãtoare a zonei, dar acum nu poate fi vizitatã. Pânã sus nu mai ajung decât alpinistii si cetatea este o redutã de necucerit chiar si acum. Sus, însã, nu prea au mai rãmas zidurile vechi. Asta pentru cã între ani 1868 – 1870, când a fost construitã calea  feratã Petrosani – Simeria, constructorii italieni au folosit piatra pe care au rostogolit-o la vale, demolând zidurile.  „Italienii erau specializati în lucrãri în piatrã si, descoperind ruinele cetãtii, au demolat zidurile rãmase, folosind blocurile de piatrã la constructia tunelului, a podetului de cale feratã, iar localnicii, la ridicarea unor case din zona pesterii”, spune Ovidiu Rizopol, vicepresedinte al Asociatiei Petro Aqua, un ONG, care a stabilit custodia Pesterii Bolii, pesterã care este sub muntele pe care este construitã cetatea dacicã.

Unul dintre zidurile cetãtii au existat pânã în 1854, era ridicat spre Rãsãrit si mãsura cam 20 m înãltime. Ascensiunea în cetate era posibilã dintr-o singurã parte dinspre nord –est, dar acum de zeci de ani nu au mai urcat decât niste alpinisti si vulturii.  Sorin Oprea este unul dintre cei care urcã o datã pe an si monteazã acolo un steag al României, ca sã fluture în vânt. Calea de acces nu a fost realizatã nicicând si nimeni nu stie de existenta ruinelor de sus. „Nu ar fi rãu sã poatã fi vizitat locul, pentru cã sus, pe platou, este o priveliste de vis. Din pãcate, nu am reusit nimic, desi ar fi necesare câteva trepte si o barã pe care oamenii sã se sprijine. Asta ar revigora zona, mai ales cã edificiul este pe DN 66 si pe un drum european intens circulat”, a mai spus Ovidiu Rizopol, vicepresedinte al Asociatiei Petro Aqua.

Dacã vizitãm Roma, orice ghid turistic va aminti de România si de cetãtile din Hunedoara, atunci când va ajunge la Columna lui Traian, mentionând cã aceasta a fost ridicatã atunci când Traian a cucerit teritorul de azi al României, iar mai apoi a creat inima Daciei în judetul Hunedoara. Legendele istorice spun cã dupã încheierea celor douã rãzboaie, purtate de romani la nordul Dunãrii, acestia i-au înfrânt definitiv pe daci si au creat provincia Dacia. Capitala regatului dac a fost transformatã în castru pentru trupele rãmase, iar în Tara Hategului a fost construitã o nouã capitalã, cu acelasi nume, Sarmizegetusa, dar în acest caz avem de a face cu un oras roman. Sãpãturile arheologice au scos la ivealã numeroase edificii publice, precum temple, amfiteatrul, palatal ministrului de finante sau forul, dar si clãdiri de locuit, morminte sau  fermele – villa rustica ce înconjurau marea metropolã. Colonia Dacica Sarmizegetusa are aproximativ 33 ha între ziduri si alte 60-80 ha în afara acestora, înscriindu-se între orasele de dimensiune medie la scara Imperiului. Pe aceastã suprafatã locuia o populatie de aproximativ 15-20.000 locuitori. Orasul fondat de împãratul Traian mai dispunea si de un territorium în jur, o zonã imensã care se întindea din Muntii Apuseni, pânã la Dunãre. Aceastã uriasã întindere de pãmânt semnifica faptul cã metropola si oamenii sãi detineau si controlau comertul de la Dunãre, agricultura din fertila vale a Muresului si nu în ultimul rând profiturile aduse de minele de aur din Muntii Apuseni, acestea fiind motivele pentru care a fost aleasã aici Capitala.

Prãdate de cãutãtorii de comori

Cetãtile dacice de la Sarmizegetusa Regia, Costesti – Cetãtuia, Blidaru, Luncani – Piatra Rosie, Bãnita si Cãpâlna (Albã) au fost incluse pe lista UNESCO în anul 1999. De atunci, autoritãtile judetene din Hunedoara au solicitat, în mai multe rânduri, preluarea acestora în administrare, dar proiectele s-au blocat în diverse stadii. Singura pentru care s-a reusit trecerea în administrarea Consiliului Judetean Hunedoara este cetatea de la Sarmizegetusa Regia.  În februarie 2013, Consiliul Judetean Hunedoara a reusit sã preia de la Ministerul Culturii, patrimoniul cetãtii dacice Sarmizegetusa Regia din Muntii Orãstiei, devenind astfel administratorul monumentului istoric protejat UNESCO. Cetatea dacicã Sarmizegetusa Regia este singura din Muntii Orãstiei care are un regulament de vizitare si este protejatã de cãutãtorii de comori. Lipsa unei administrãri adevãrate s-a vãzut si anul trecut când braconierii arheologici au sãpat zeci de gropi la Costesti, Blidaru si Piatra Rosie – Luncani, cel mai probabil în urma unor detectii neautorizate.

Articolul face parte din proiectul Media Resource: Jurnalistii lucreazã cu ONGistii implementat de Fundatia Median Research Centre. Proiect finantat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România si îl puteti urmãri pe site-ul:  http://mediaresource.openpolitics.ro/

Diana Mitrache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *