Bine ca s-a terminat acest spectacol al campaniei electorale. N-are rost sa mai spunem ca am vazut destule chestii hilare, unele chiar de râsul curcilor. La ora când scriu aceste rânduri, Petrosaniul e scaldat in soare, in locul behaielilor din megafoanele mobile se aude ciripitul pasarelelor, lumea vine de la biserica si se duce sa voteze. Nici n-ai zice ca e zi de votare. De fapt, la Petrosani, alegerile pentru primar au fost o simpla formalitate. Toata treaba era scorul la care actualul primar isi va invinge contracandidatii.

Nu ma dau „reporter special”, care sa umblu pe la sectiile de votare pentru a lua „pulsul” procesului electoral. Sunt altii mai tineri (si, uneori, mai talentati) pentru asta. Dar de-o povestioara – doua tot sunt in stare.

…De dimineata, mi-am tras costum de vara, m-am asortat la fix, mi-am pus acul la cravata si, mândru nevoie mare/fiindca era-nca racoare/m-am prezentat la votare.

Inainte de-a pleca, m-am uitat in oglinda. Am vazut un batrânel tras la fata, cu barba alba, imbracat „stoc” (mai lipseau vata din nas si florile de pe piept). M-am intristat nitel, dar am plecat increzator spre urne.

Increderea mi-a crescut când am revazut un vechi prieten, Dan Caprici. Omul traieste de mult in Spania, are acolo firma lui, familia e acolo. Mi-a spus (si il cred, fiindca-l stiu si il simt bine pe acest om) ca a venit

sa-l voteze pe Tiberiu Iacob Ridzi. De ce? Fiindca, imi explica, de câte ori a venit la Petrosani in ultimii ani a gasit mereu câte ceva facut. „Mi-era dor si de voi, dar am vrut sa vin chiar acum, findca omul asta merita!”

In paranteza fie spus, omul a avut si peripetii pe drum. A incurcat geamantanul lui, in care avea un laptop (cu planuri si proiecte pentru firma lui de constructii) cu valiza asemanatoare a unei „capsunarite” (cu bikiney si alte desu-uri) dar pâna la urma s-a descurcat, in asa fel sa fie la vot, duminica dimineata, la 8, 8 si ceva.

… Uite – asa, ziua alegerilor a devenit mai placuta. Mai ales ca, la o bere, normal, am mai auzit niste povesti.

Dan Caprici mi-a povestit despre un român din zona lui, din Spania, care candida la un post de consilier local. Avea, in total vreo 18 neamuri cu drept de vot si s-a pomenit cu… 12 voturi. Nici ai lui nu l-au votat. Românii au vocatia tradarii… Asa mi-am amintit când a candidat Romica Cruceru la primarie. Era el, sotia si fiul cu drept de vot. Rezultatul a fost misto – doua voturi! Este ca suntem un popor vesel?

Mai sunt 10 ore (când scriu eu) si aflam rezultatele. Traiasca victoria in alegeri! A cui? Lasa ca stim noi!

Mircea BUJORESCU