Are 101 ani, împliniți acum câteva zile și este ultimul veteran de război din județul Hunedoara. Stă sus, în Cartierul Ștefan din Lupeni, iar de Ziua Veteranilor de Război am fost la el acasă.
Locuiește undeva sus, deasupra Lupeniului, într-o zonă în care s-a mutat, după ani de zile în care a îndurat războiul, foametea de după, dar a încercat să rememoreze și acum cum a luptat el.
În vizită i-au venit cei de la primărie, care l-au felicitat, dar și cei de la Cultul Eroilor, care au subliniat cât de greu le-a fost acestor oameni, pe care deja îi pierdem unul după altul. „Suntem nervoși, ne certăm și, dacă era o lecție pe care să o învățăm de la acești oameni, era ocazia să ne fixăm niște repere ca să facem comparații. Când avem o zi proastă, să ne gândim în comparație cu ce? Că s-a luat internetul? Păi veteranul ăsta a dormit două luni, în Munții Tatra, acoperit de o foaie de cort. Avem două mașină la poartă, orice copil are smarphone, dar țara e nevrednică și nu ne merită. Nu am văzut veteran să nu se lumineze când a vorbit de România!”, a spus Dorel Șchiopu, președintele Filialei Cultul Eroilor „Regina Maria” Hunedoara.
Gheroghe Tudor ne-a spus că a trecut războiul greu și că s-a luptat cu nemții, că i-a fost foarte greu, dar că apoi s-a stabilit în Valea Jiului. „E ziua veteranilor de război azi. Și eu sunt veteran. Eu sunt născut la 15 aprilie 1024. Am 101 ani. Am participat la război, dar nu mai știu anul, nu știu de ce. E demult. Ne-au dus în pădurea Băneasa, acolo au fost lupte. Și au murit atunci 13 colegi de-ai mei și eu am scăpat. Și azi sunt în viață”, ne-a spus Gheorghe Tudor, ultimul veteran de război din județul Hunedoara.
Stă într-o casă cochetă, cu etaj și ne-a spus că aici a vrut să își întemeieze familia. De altfel, l-am găsit alături de fiica lui, care se bucură că îl are alături și acum. „Eu sunt mândră și mă bucur că e în viață. Sunt liniștită că, întotdeauna, a fost un om extraordinar și vreau să îl am aproape cât de mult timp se va putea. Mă simt împlinită că sunt alături de el și am renunțat la tot ca să îi fiu alături, pentru că am renunțat la toate celelalte, ca să îi fiu alături. Și, pentru mine, nu e un sacrificiu, ci o împlinire sufletească. Înainte mai povestea despre război, acum mai rar spune. Dar își amintește războiul, apoi de foamete, apoi de boli, tifosul și tot ce a trecut el. Nu a fost ușoară nici viața lui de după și chiar spun că noi ne plângem de lucruri fără mare însemnătate, pe când ei au luptat tot timpul și niciodată nu au intrat în depresie”, ne-a spus Magdalena. Tudor, una dintre cei 3 copii pe care Gheorghe Tudor îi are.
Gheroghe Tudor este un simbol, un om cu povești impresionate din care a supraviețuit și la 101 ani a sărbătorit Ziua veteranilor de război.
Diana Mitrache
