De la „Trei culori” la „Deșteaptă-te, române!”, Imnul Național a fost melodia pe care oamenii au vibrat de-a lungul deceniilor. Și, dacă generațiile mai tinere și-au dat curaj și chiar ne-au recitat, ori cântat din Imnul Național, generațiile mai vechi, încă mai confundă cele două imnuri.
29 iulie este Ziua Imnului Național, „Deșteaptă-te, române!”.
„Tricolorul este mai bun. Dar eu știui? Deșteaptă-te, române! A da, el ar fi mai bun, eu am 85 de ani”, a spus unul dintre oamenii cu care am încercat să vorbesc despre Imnul Național.
„E bine că îl avem, dar ar fi bine să îl îndeplinim în fapte, nu vorbe. Exact așa cum trebuie, să scăpăm de dușmani. Că degeaba îl cântăm și stăm cu mâinile în sân și ne conduc alții”, l-a completat un alt locuitor al Văii Jiului.
„Ne reprezintă. Cred că îmi amintesc primele versuri. Pot să le ști cânt”, mi-a spus o mamă, cu un copil mic, care a și cântat prima strofă, iar mai apoi mi-a spus că urmărește de fiecare dată, orice întrecere sportivă, cu sufletul la gură, mai ales pentru că se cântă Imnul Național.
„Pentru mine, Imnul înseamnă trecutul și se cântă la zile importante. Primele versuri cred că le știu bine. Eu ascult mai mult trap și manele”, mi-a spus un tânăr, cu căștile pe cap, dar care a știut să fredoneze prima strofă.
Imnul Național a fost instituit prin lege în 1998.
Începând din 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost cântat ca urmare a fiecărui conflict care s-a produs în România, cu scopul de a oferi cetățenilor încredere și curaj în momentele cruciale. A fost intonat prima dată în timpul Războiului de Independenţă, apoi în Primul Război Mondial, la Marea Unire din 1918 și în cel de-al Doilea Război Mondial, în timpul crizei de după lovitura de stat de la 23 august 1944, imnul național a fost cântat în mod spontan de către toți cetățenii și a fost emis pe toate stațiile radio.
Diana Mitrache
