Ţesute manual, de femei ce au trecut toate de 60 de ani, iile produse de singura cooperativă rămasă în judeţul Hunedoara sunt mărci de prestigiu.
Fiecare piesă reflectă, prin culoare şi ţesătură, model şi textură, locul din care vin, iar femeile care duc tradiţia seculară ne-au explicat că acum, cele mai căutate şi la modă, dacă se poate spune aşa, sunt cele ce au ca model nişte păpuşi specifice Ţinutului Pădurenilor.
Doamna Hortensia lucrează la cooperativa din Haţeg de când era chiar ea ucenică şi acum, la o jumătate de secol de existenţă a cooperativei, unice la noi în judeţ, ne-a spus povestea iilor cusute aici. Pentru că 24 iunie este Ziua Iei naţionale. „Noi am luat fiinţă în anul 1971, cu un profil de artă populară şi artizanat. Aveam confecţii, broderie manuală, mecanică, marochinărie, ori chir făceam covoare pentru export. Până la Revoluţie, aveam cam 700 de angajaţi, care lucrau la domiciliu. Acolo fiecare ţesea stofa. Şi acum suntem maxim 20. Dar s-a redus activitatea că, după anii 90, stofele de lână au dispărut şi au apărut stofele industriale de import şi nu s-a mai pus bază pe lână. Lâna acum nu se mai foloseşte, oierii îi dau foc şi noi, când avem nevoie, nu mai avem cu ce să facem. Abia acum ne dăm seama că am pierdut ceva, foarte important”, a spus Hortensia Berca, preşedinta Cooperativei.
Dar tradiţia portului popular rămâne de actualitate şi doamna Hortensia ne-a mărturisit că a lucrat ii pentru muzicieni de peste hotare, pentru străini şi chiar acum sunt câteva femei ce lucrează de acasă pentru comenzi la export. Iar tradiţia e dusă mai departe cu femeile cu care s-a deschis cooperativa. „ Să vă spun? Media de vârstă este de 60, 65 de ani. Avem o singură tânără. Suntem oameni care am intrat tineri la cooperativă şi am îmbătrânit aici, aşa cum sunt eu. Acum nu mai vrea nimeni să facă meseria. Nu mai au răbdare. Se ocupă cu alte activităţi, nu meserii. Ca să facem o ie ne ia şi două săptămâni, poate trei. Munca manuală este foarte prost plătită, dar femeile fiind cu munca la domiciliu, mai fac mâncare, mai cos”, ne mai spune doamna Hortensia.
Şi tot femeile care lucrează aici ne învaţă cum să alegem o ie. „Vă uitaţi cum e cusută. O întorci pe dos şi vezi păşitura. La maşină se vede. Manual, se vede cruciuliţa, că majoritatea iilor se fac pe cruciuliţă. Ia autentică o recunoşti că imediat se vede preţul. La noi, o ie cu mânecă scurtă se vinde de la 350 de lei, iar cea cu mânecă lungă până la 580 de lei. Depinde de cum sunt cusute. Materialul e bumbac 100%, pe pânză topită. Facem costume populare şi noi am prins două licitaţii înainte de pandemie şi, când majoritatea firmelor au stat, noi am lucrat din plin. Şi lucrăm costume populare pentru primării”, a explicat doamna Hortensia, iar colega sa Teodora Dumistrăcel ne-a vorbit, la rândul său, despre aceste modele de la Haţeg:„Unele le lucrăm de 50 de ani, pentru că la anu’ noi facem 50 de ani, în 16 ianuarie. Ca şi societatea, dar ia este aici de o viaţă. Avem modele pe care le facem de la început. Culegem modele din zonă, din Unciuc, de la Lunca Cernii, iar noi am avut şansa să vedem originalele la Muzeul Satului. Şi le respectăm pe cele vechi. Sunt şi oameni care ne cer o ie de 100 de ani, iar noi respectăm nuanţele şi simbolurile, pentru că oamenii ţin la aceste aspecte. Dacă ar fi să mă întrebaţi pe mine, modelul preferat al meu este cel cu păpuşile de Pădureni”.
Acum, cooperativa, aflată undeva în spatele primăriei din Haţeg este mai mereu căutată de cei ce vin la Mănăstirea Prislop. „Sunt aici de 40 de ani.. Era o tendinţă când tinerii aruncau aceste produse, dar acum, cu reclama la ia românească, intră din nou pe val ia românească. Dar eu zic că e impropriu, pentru că ia a existat dintotdeauna şi era haina noastră tradiţională. Noi, când am început cooperativa, ne bazam pe meşteşug artistic şi, în ultima vreme, dată fiind situaţia economică, ne-am orientat spre ie, că e cartea noastră de vizită”, a mai spus doamna Teodora.
Şi, pentru că tot mai mulţi oameni poartă ie, în peisaj intră şi tehnologia modernă. Cea mai tânără lucrătoare de la această cooperativă ne spune şi nouă cum împleteşte modernismul cu tradiţia.
„Eu nu lucrez manual, ci mai mult pe maşina computerizată ce o avem în atelier. Fac modelele într-un soft şi apoi le băgăm pe maşina computerizată. Am avut, cred că de mică, aptitudini pentru estetică şi am zis să vin să fac ceva în continuare, că tehnologia avansează. Şi eu sunt cea care aduc meşteşugurile tradiţionale în pas cu evoluţia tehnologiei. Există diferenţe. O ie lucrată manual arată într-un fel, iar cea mecanic, are o altă textură. Dar e bine că oamenii pun mult accent pe calitate şi mai puţin pe culoare. Femeile sunt cele ce ţin cont de culoare, că lor le stă bine cu negru, cu roşu, cu albastru, dar, în general, calitatea primează”, a explicat Lorena Maria Cutean, cea mai tânără membră a cooperativei din Haţeg.
Reper identitar, ia este sărbătorită, începând cu anul 2013, în noaptea „cerurilor deschise”, de Sânziene. Ziua Universală a Iei celebrează piesa principală a costumului popular românesc, dar şi ideea de feminitate, întrucât termenul „ie” este atribuit exclusiv cămăşii populare femeieşti. Această piesă vestimentară a fost redescoperită în fiecare epocă iar Ziua Universală a Iei a debutat la iniţiativa comunităţii online „La Blouse Roumaine”, fiind preluată cu succes de comunităţile româneşti din peste 100 de oraşe, din 48 de ţări.
Diana Mitrache
