Ion Barbu a fost gazda, la finele sãptãmânii trecute, a câtorva evenimente culturale ce vor trece dincolo de granitele tãrii. „Sticle pentru minte, inimã si literaturã” este primul proiect propus si bifat vineri dupã-amizã de toti cei care au vrut sã îi fie alãturi artistului din Valea Jiului, pentru cã au putut sã vadã 100 de sticle cu poezii scrise de mâna unor autori contemporani.

Totul s-a petrecut la o pensiune aflatã la intrarea dinspre Deva în Petrosani. „Este vorba despre un eveiment, care a cuprins lansarea la apã a 100 de sticle cu poeme olografe, partea denumitã „Sticle pentru minte, inimã si literaturã”, care s-a finalizat cu un dublu album de literaturã, pe care îl semnez eu si fiul meu, Mihai si care este unul dintre cele mai frumoase albume ce s-au scos vreodatã în literatura românã. Totul a avut loc la Hanul La Nicolae, pentru cã acolo este un lac care suportã sticle si pescuit de sticle”, a spus Ion Barbu.

2-1

Mareele Ion Barbu a fãcut, ca de obicei, un happening din ceea ce a fost deschiderea Muzeului Instalatorului – Plumber Museum, un muzeu pe care îl vede cât de curând înfrãtit cu Muzeul Rene Magritte din Belgia. Sâmbãtã dupã amiazã, în curtea muzeului, aflat în centrul municipiului Petrosani, zeci de oameni au venit în curtea lui Dorel, unde chiar l-au si întâlnit pe celebrul personaj – un actor al teatrului Auãleu din Timisoara, îmbrãcat corespunzãtor, într-un halat albastru, cu o cascã pe cap, iar Ion Barbu avea o coronitã de înger pe cap, pentru cã ceea ce a fãcut el la Petrosani este, probabil, divin. „Cred cã sunt 6 luni de zile de când m-am dus cu o cerere la domnul primar Tiberiu Iacob Ridzi, ca sã îmi dea mie aceastã casã ce mi-a plãcut foarte mult. Am fãcut un proiect si i-am spus cã vreau sã fac cel mai tare muzeu din Valea Jiului. M-am înselat, este cel mai tare muzeu din Europa!”, a spus cel care a creat, în cele 3 încãperi, care cândva au gãzduit o grãdinitã, un adevãrat tribut adus celui care a ajuns, în constiinta românilor, instalatorul Dorel.

Întreg muzeul inspirã râsul si la fel a fost si la deschiderea lui, pentru cã panglica la WC-ul aurit al instalatorului, aflat în curtea cu pomi celebri si aproape de Triunghiul bermudelor, era o rolã de hârtie igienicã, din care fiecare invitat a primit câteva pãtrãtele.

De altfel, nici panglica tricolorã nu a fost din pânzã, ca de obicei, ci din fier, iar primarul Tiberiu Iacob Ridzi, Ion Barbu  si însusi actorul care l-a interpretat pe Dorel, au tãiat-o cu un bonfaier. „Îi multumesc domnului Ion Barbu pentru ceea ce a fãcut aici, dar recunosc, m-am îndoit ce o sã facã aici, pentru cã stiam ce va iesi din mâna lui. De aia nu am fost de acord. (…) Felicitãri si sper sã fiti, voi cei prezenti astãzi aici, printre cei care îl veti mediatiza si veti duce vestea cã avem la Petrosani un astfel de muzeu”, a spus Tiberiu Iacob Ridzi, la inaugurarea muzeului. Si pentru cã nimic nu este întâmplãtor, un grup de belgieni au aflat de pe net despre muzeul instalatorului si au venit si ei sã îl vadã, iar Ion Barbu a aflat de la ei cã acest muzeu este „periculos de frumos”.  „Noi am parcat masina lângã muzeu si am vãzut Magritte, iar Magritte este un pictor belgian si de aceea am fost interesati. Am venit si am gãsit aici si timp frumos si mult umor si bun gust si suntem încântati”, a spus Brunhilde Spuyt, turistã belgianã.

Mai mult, belgienii l-au invitat pe Ion Barbu la Bruxelles, pentru a înfrãti proaspãtul muzeu de la Petrosani cu cel belgian. „M-au invitat anul acesta lângã Bruxelles, unde stau ei. Domnul este chiar patronul unei firme de instalatii serioase si mi-a zis sã vizitez muzeul Rene Magritte, care este foarte aproape de ei si cu aceastã ocazie voi face si o înrudire între muzeul meu si Magritte”, a mai adãugat Ion Barbu.

Dacã intri în muzeu, ai parte de umorul fin, pe alocuri deocheat, al lui Ion Barbu, cel care are în grijã si Casa memorialã a lui I.D. Sîrbu, pãstoreste Muzeul Mamei, un omagiu adus celei care i-a dat viatã la Petrila, dar si Centrul PompaDour de la Petrila, din curtea minei cu acelasi nume. Acum a creat si un muzeu al hazului de necazul lui Dorel, despre care unul dintre invitati a vorbit foarte frumos, cãutându-i cumva nasterea în istoria tãrii. „Anul nasterii este imprecis, dar oricum dupã 1945, dupã instaurarea Guvernului Petru Groza. Asta, pentru cã în folclorul nostru se spune cã Petru Groza i-a fost nas. Locul nasterii sale este si el imprecis, exact ca la Homer, a cãrei bastinã si-o revendicã de milenii 7 cetãti. Si în cazul nostru, mai toate orasele si satele din România îsi disputã calitatea de loc de origine a lui Dorel instalatorul. (…) Dorel ne-a fãcut autostrãzi în stilul sãu – suspendate, atât de sus, cã nu le vede nimeni. (…) Ion Iliescu, însusi l-a avut consilier de nãdejde pe Dorel. Au colaborat de minune. Dorel are o putere de autotransformare uriasã, pentru cã se erijeazã în profesor, ministru, inventator, gropar, clopotar, proiecteazã terenuri de fotbal în pantã, face blocuri fãrã scarã interioarã si promite sã dea tot ce nu are. Acum are si muzeu!”, a conchis Adrian Gheorghe.

Diana Mitrache