„Proletari din toate tarile, uniti-va!” V-ati adus aminte? Numai maine nu-i poimaine si vine iar 1 Mai muncitoresc. Mama – mama ce mai prilej de bucurie si mandrie patriotica! Se tragea cate-o defilare, cu toti, de la mic, la mare. Dar toata lumea statea cu gandul tot la „serbarile campenesti”. Micii si berea, taticu`, asta, era semnificatia zilei…
…Era prin `78 – `79, nu stiu sigur, dar era de 1 Mai. Abia intelegeam cu ce se mananca ziaristica, iar prietenii mei Ion Vulpe si Ion Liciu faceau „caprarie” cu mine. Ma tineam si eu dupa ei (atunci era respect!) „ca vaca dupa vitel, ca oita dupa miel”. Ne-am dus la Petrila, peste Jiu, in spatele primariei si al Liceului. In cladirea unui canton parasit „organele” au hotarat sa amenajeze o „carciuma” pe cinste (avea si „separeu”, la etaj pentru „tovarasi”, dar si pentru noi, presarii). Au denumit-o, pompos, „Agrement”. Era „ca lumea”, ferita de ochii vigilenti. In jurul stabilimentului, lume ca la iarmaroc, cantau fanfara si taraful, zeci de tarabe cu munti de carnati, cremvursti, zeci de gratare cu mici si fleici si alte alea. Pe vremea aia, cine-si aminteste, in tara asta se traia bine, chiar foarte bine, ca-n sanul lui Avram. Nu al lui Costel Avram, in sanul lui Avram, pur si simplu.
Ion Vulpe, poate unul dintre cei mai buni ziaristi pe care i-a avut vreodata Valea Jiului avea, asa, o fire de… vulpoi batran. A simtit cand se-ncing gratarele (si spiritele, dupa niste palinci) si m-a luat cu el printre mineri, sa facem… „documentarea”. Bunul meu amic, Liciu (de care mi-e dor in fiecare zi…) era demult printre ei… Zice Vulpe: „Ba, muceo, ia pixul si carnetelul. Vezi ca eu vorbesc cu oamenii. Tu noteaza tot, sa nu scapi nimic!” Zis si facut.
Dupa ce am stat de vorba cu cativa sefi de brigada (productie in cinstea zilei de 1 Mai, bla, bla…) am ajuns la un stahanovist batran, unul pe care-l chema… Cenuse. Mosu` bagase la ghiozdan o lopata (inima lui Stalin) de mici, stropiti din belsug cu bere.
„Ei, nea Cenuse, zice Vulpe, uite ce bunastare, cum e de 1 Mai? Asta isi rasuceste mustatile, avea niste mustati albe, lungi, intoarse-n sus, cam de husar, si zice molcom: „Apai, pe vremea mea… Pe vremea mea…” Eu, cu pixu-n mana asteptam sa zica ceva nasol, din vremea capitalistilor, sa fie articolul „pe linie”.
„Pe vremea mea, continua nea Cenuse, pe vremea mea asa ceva era in fiecare zi!” Am ramas cu micu-n gat si cu berea nebauta, am bagat pixu-n buzunar. S-a dus dracu` articolul! Ne-am intors la separeu. A doua zi, Vulpe (care scria cu creionul, eu il ascuteam) adormea pe foaia de hartie si sarea varful creionului cat colo. L-am „dres” cu niste castraveciori murati. I-a iesit un articol frumos, mobilizator, l-au laudat si sefii de la „partid”.
…Vine iar 1 Mai. Parca nici 1 Mai nu mai e ca altadata. N-aveti decat sa ma injurati, dar UNU` MAI nostalgic decat mine nu cred „sa se egziste”…
Mircea BUJORESCU
