Am avut o dezbatere pe teme politice, mai ceva ca la Gadea, Striblea, sau Tanase si Dinescu. Ospatarita mea preferata, Iza (care nu-i sora cu Mara!) mi-a adus berea aburinda, cu guler „de doua deste” si, dupa ce mi-a asezat halba cu manerul pe dreapta, am inceput, ca pe vremea lui nea` Iancu Caragiale, „discutiunea”, sau, cum zic cosmopolitii astia din zilele noastre, „brainstormingul”…
Tinerica asta cu ochii verzi – albastrui, ca doua funduri de sifoane „le are” cu politica. Culmea e ca pustoaica gandeste exact ca mine. Spre exemplu, vis – a – vis de schimbarea guvernului, noi credem ca n-ar trebui sa ne entuziasmam prea tare. Ar trebui sa mergem pe burta, sa gandim pe sest, s-avem ciocu’ mic si sa stam cu ochii la usa. Bun, au plecat unii, dar ce, astia noi sunt mai breji? Ba, din contra, sunt mai periculosi.
Dupa atata amar de „opozitie”, foamea a atins dimensiuni de neimaginat. Nu foamea aia biologica, ci foamea de bani, de functii, de contracte si de „manareli” cu statul. Cu alte cuvinte, gasca asta de „flamanzi”, care pandesc, cu ochi de vultur plesuv, functiile de pe la agentii si deconcentrate ar putea sa fie o varianta mult mai paguboasa. Asta, in ceea ce priveste guvernarea.
Chestia e ca, si la alegerile locale, cam anoste, cam labartate, cam desantate, „viitura” de la urne a curs pe o panta destul de periculoasa. Cel putin la noi, in Valea Jiului, lucrurile au decurs normal si rezultatele au fost, pe cat de previzibile, pe atat de realiste. Cetatenii au votat oameni, oameni pe care-i cunosc si care s-a dovedit ca nu le-au inselat asteptarile.
La nivel national, insa, au rezultat niste procente ingrijorator de mari. Nu stiu ce ma face sa cred ca ne indreptam spre o unanimitate care aduce cu „partidul unic”, iar noi, cei care am trait vremurile alea, stim ca nu miroase a bine.
Cand ai toate parghiile in mana, esti tentat sa uiti de unde ai plecat si sa calci in strachini. Mai ales, cand esti flamand. Flamand de bani, de functii, de putere…
Euforia aliantei tripartite PSD – PNL – PC este una de circumstanta. Care poate fi daunatoare, atat pentru politicieni, dar mai ales pentru cetatenii simpli. Ei au crezut in promisiunile acestora – unele chiar nobile, altele cam fantasmagorice.
Daca nu si le onoreaza, de la extaz nu mai e decat un pas pana la agonie. S-ar putea ca, in toamna, la parlamentare, s-o ia in barba!
Apoi, nu este exclus ca „invinsii” de la locale, sa-si linga ranile, sa stranga randurile pana la parlamentare si sa renasca, precum Pasarea Phoenix, din propria cenusa. ªi inca nu e exclus sa-i „popeasca” pe multi!
Asta ma duce cu gandul la umorul involuntar al unui absolvent de liceu, care s-a exprimat la BAC: „Lapusneanu a zis ca, de se va intoarce, pre multi o sa-i popeasca. Iata de ce in tara noastra sunt atatia Popescu!” Fiindca a expirat timpul de emisie de la talk-show-ul meu cu invitata Iza (mi-era foame, trebuia sa ajung la levesul de acasa) am concluzionat: „Ramaneti la locurile voastre! Ciocu’ mic, ochii la usa! Fereasca Dumnezeu de cei flamanzi!… de putere”.
Oricum, printre multii mei prieteni, am o gramada pe care ii cheama Popescu.
