Si mie imi place sa mai glumesc, cateodata. Mi se pare firesc. Si asa, viata asta e pustie, e trista si rece. E, cum ar spune un mucalit, ca o scara de cotet. Adica, scurta si plina de gainat.
O gluma, la timpul ei, poate sa faca mai mult decat o majorare de salariu, un castig la loterie, o prima de Paste, de Craciun, de 23 August, de 1 Decembrie, sau de Ziua Europei. Mai ales daca e o gluma… sarata. Adica, nu e o „gluma nesarata”, ceea ce, in intelesul pur al expresiei, inseamna o magarie.
Suntem un popor latin. „Tata ne-a fost Traian si mama Decebal”. De – acolo ni se trage. Cum Dumnezeu s-a nascut un popor asa destept, harnic si frumos din doi barbati falnici, in conditiile in care homosexualitatea a fost legiferata abia hat, departe, pe la sfarsitul secolului XX.
„Ridendo, castigat mores!” (Razand, indreptam moravurile!) spune un vechi dicton latinesc. Da, indreptam moravurile, dar cu ce ne alegem? Nu cumva cu praful de pe toba?
Bine, bine, veti spune. Radem, dar nu ne batem joc. E o deosebire intre ras si bataia de joc. Cat de la mancarica la… mancarime!
Undeva, intre ras si bataia de joc, se situeaza… imbarligatura! De regula, imbarligatorii, imbarligaciosii, bagatorii de stangi sunt niste complexati. Niste frustrati. Niste neica nimeni. Niste unii care nu pot sa respire daca n-au pe buze, zilnic, expresia „a zis ala ca…”, „ala a fost la…”, „ala s-a-ntalnit cu ala si-l barfeam pe ala…” etc., etc
… Imbarligaturi. Si imbarligatori. Grav este ca se gasesc destul de multi creduli, care apleaca urechea la acesti „carpa-n cur”, care si-au facut, vorba latinilor, un „modus vivendi” de a umbla cu „aia-n” gura, „inflorind-o”, de la om, la om.
Niste nenorociti! Chestia e ca, la fiecare imbarligatura, li se limba plimba-n gura!
In final, vorbesc singuri ca televizorul. Nimeni nu-i mai asculta, nimeni nu le mai da crezare. Vor muri singuri, incercand sa-si gaseasca un prieten, un om cunoscut, pe care nu l-a imbarligat niciodata. Trist destin!
P.S. Cautati, printre dumneavoastra, imbarligatorii. Ii veti gasi. Nu e foarte greu. E de ajuns sa va spuna ca „ai auzit de ala…”, „stii ce-a facut ala?…” Restul e… imbarligatura!
Mircea BUJORESCU
